18 definiții pentru rateș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: rátoș s. n.] – Din ucr. ratuś.

rateș sn [At: GANE, N. II, 158 / V: ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: ucr ратуш] 1 (Îrg) Han mare așezat pe un drum principal în afara localităților. 2 (Dep) Casă mare, veche și dărăpănată Si: hardughie (1). 3 (Reg) Șură.

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Reg.; înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: rátoș s. n.] – Din ucr. ratuś.

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Mold., Bucov., învechit) Han la drumul mare. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. – Variante: rátoș (IBRĂILEANU, S. 15), rátuș s. n.

RÁTEȘ ~e n. înv. Han așezat la un drum circulat. /<ucr. ratuš

ráteș (Mold. sud), rátoș și rátuș (nord) n., pl. e (rut. rátuš, rátuša, han; pol. ratusz, rus. rátuša, primărie, d. germ. rathaus, primărie. Cp. cu conteș). Han mare la drum (nu în sat orĭ în oraș): rateșu luĭ Conachi (Covurluĭ). Fig. Iron. Hardughie, casă mare și nu prea frumoasă.

RÁTOȘ s. n. v. rateș.

ràtoș n. Mold. han la drumul mare: dela ratoș mai la vale POP. [Rut. RATUȘ (din nemț. Rathaus)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rateș (înv.) s. n., pl. rateșe

rateș (înv.) s. n., pl. rateșe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ráteș (ráteșe), s. n. – Han, posadă. – Var. ratuș. Germ. Rathaus, prin intermediul pol. ratusz, rut. ratuš (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 310). În Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ráteș, ráteșe, s.n. (reg.; înv.) 1. han mare la drum. 2. (fig.) hardughie.

Intrare: rateș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rateș
  • rateșul
  • rateșu‑
plural
  • rateșe
  • rateșele
genitiv-dativ singular
  • rateș
  • rateșului
plural
  • rateșe
  • rateșelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratoș
  • ratoșul
  • ratoșu‑
plural
  • ratoșe
  • ratoșele
genitiv-dativ singular
  • ratoș
  • ratoșului
plural
  • ratoșe
  • ratoșelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratuș
  • ratușul
plural
  • ratușe
  • ratușele
genitiv-dativ singular
  • ratuș
  • ratușului
plural
  • ratușe
  • ratușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rateș, rateșesubstantiv neutru

  • 1. învechit Han așezat la o șosea principală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. DLRLC
    • format_quote Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.