17 definiții pentru rateș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: rátoș s. n.] – Din ucr. ratuś.

rateș sn [At: GANE, N. II, 158 / V: ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: ucr ратуш] 1 (Îrg) Han mare așezat pe un drum principal în afara localităților. 2 (Dep) Casă mare, veche și dărăpănată Si: hardughie (1). 3 (Reg) Șură.

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Reg.; înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: rátoș s. n.] – Din ucr. ratuś.

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Mold., Bucov., învechit) Han la drumul mare. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. – Variante: rátoș (IBRĂILEANU, S. 15), rátuș s. n.

RÁTEȘ ~e n. înv. Han așezat la un drum circulat. /<ucr. ratuš

ráteș (Mold. sud), rátoș și rátuș (nord) n., pl. e (rut. rátuš, rátuša, han; pol. ratusz, rus. rátuša, primărie, d. germ. rathaus, primărie. Cp. cu conteș). Han mare la drum (nu în sat orĭ în oraș): rateșu luĭ Conachi (Covurluĭ). Fig. Iron. Hardughie, casă mare și nu prea frumoasă.

RÁTOȘ s. n. v. rateș.

ràtoș n. Mold. han la drumul mare: dela ratoș mai la vale POP. [Rut. RATUȘ (din nemț. Rathaus)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rateș (înv.) s. n., pl. rateșe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ráteș (ráteșe), s. n. – Han, posadă. – Var. ratuș. Germ. Rathaus, prin intermediul pol. ratusz, rut. ratuš (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 310). În Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ráteș, ráteșe, s.n. (reg.; înv.) 1. han mare la drum. 2. (fig.) hardughie.

Intrare: rateș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rateș
  • rateșul
  • rateșu‑
plural
  • rateșe
  • rateșele
genitiv-dativ singular
  • rateș
  • rateșului
plural
  • rateșe
  • rateșelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratoș
  • ratoșul
  • ratoșu‑
plural
  • ratoșe
  • ratoșele
genitiv-dativ singular
  • ratoș
  • ratoșului
plural
  • ratoșe
  • ratoșelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratuș
  • ratușul
plural
  • ratușe
  • ratușele
genitiv-dativ singular
  • ratuș
  • ratușului
plural
  • ratușe
  • ratușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rateș, rateșesubstantiv neutru

  • 1. învechit Han așezat la o șosea principală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. DLRLC
    • format_quote Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.