RĂSPĂR s. n. 1. (În loc. și expr.) În răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Pref. răs- + păr¹.

hrapșă sf vz rașpă

hrașpă sf vz rașpă

hreaspă sf vz rașpă

raspă sf vz rașpel corectat(ă)

raspel sn vz rașpel

rasper sn vz răspăr¹

rasplu sn vz rașpel

rașpă sf vz rașpel

rașpăl sn vz rașpel

rașpăr sn vz rașpel

rașpău sn vz rașpel

rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl: rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume.

rașper sn vz rașpel

rașpil sn vz rașpel

rașpilă sf vz rașpel

rașpoi sn vz rașpel

rașpol sn vz rașpel

rașpor sn vz rașpel

răpări sfp vz răspăr²

răspăl sn vz răspăr²

răspăn sn vz răspăr² corectat(ă)

răspăr¹ sm [At: ANTIPA, F. I. 31 / V: rasper, ~pârț, ~per, resper / S și: res~ / Pl: ~i / E: ns cf răspăr²] 1 Pește răpitor de apă dulce, de culoare galbenă, cu capul alungit și cu aripile dorsale terminate cu ghimpi Si: (reg) meles (Acerina Schraetser). 2 (Iht; reg) Biban (1) (Perca fluviatilis). 3 (Iht; reg) Ghiborț (1) (Acerina cernna).

răspăr² sm [At: ȚICHINDEAL, F. 331/23 / V: răpări sfp, (reg) ~ăl, ~ăn / E: răs- + păr¹] 1 (Îlav) În ~ Împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. 2 (Îal) Împotriva direcției de mișcare a unui curs de apă, a unui agent fizic etc. 3-4 (Îljv) În ~ Ostil. 5-6 (Îal) Echivoc (2). 7 (Îe) A lua (pe cineva sau ceva) în (sau la) ~ A-și bate joc (de cineva sau ceva) Si: a ironiza. 8 (Îae) A dojeni aspru. 9 (Rar; îe) A-i merge cuiva în ~ A întâmpina greutăți. 10 (îlpp) În ~ul Împotriva. 11 (Îal) În ciuda... 12 (Rar) Răfuială (5).

răspău sn vz rașpel

răspârț sm vz răspăr¹

răsper sm vz răspăr

rășpău sn vz rașpel

rășpilă sf vz rașpel

rășpoi sn vz rașpel

resper sm vz răspăr¹

RĂSPĂR s. n. 1. (În loc. și expr.) în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Răs- + păr¹.

RAȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe care au dinți izolați, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice. Sfărîma cu rașpelul cuișoarele de lemn. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 238.

RĂSPĂR s. n. 1. (În expresii și locuțiuni) Loc. adv. În răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. Rămase așa încurcat, mîngîindu-și mustața subțire și căruntă în răspăr. CAMIL PETRESCU, O. II 303. Sîngele lucrează mai sigur decît biata noastră știință, încheie cu modestie maiorul, continuînd să-și șteargă în răspăr, cu batista, mustățile rare. C. PETRESCU, Î. II 45. Cu mîna frecăm în răspăr blana unei pisici negre. La TDRG; b) fig. împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare. Dunărea... pe mijloc face spume cînd o ia vîntul în răspăr. STANCU, D. 193. Să mergem repede, în fața vîntului, să-l luăm în răspăr. IBRĂILEANU, A. 76. Vîntul, ridicat dinspre mare, sufla în răspăr apa albastră a uriașului fluviu și o da, răzvrătită, înapoi. MACEDONSKI, O. III 64. ◊ Loc. adj. și adv. În răspăr = potrivnic, ostil; echivoc. Mi-a răspuns în răspăr. ▭ Purtarea dumnealor unul cu altul e mai mult în răspăr, dar are să vie vremea să spuie dumneaei ce are de spus. SADOVEANU, N. F. 113. ◊ Loc. prep. În răspărul... = în ciuda, în pofida... Trec eu Dunărea în răspărul primejdiei. GALACTION, O. I 186. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs (v. ironiza); a trata aspru, a dojeni, a brusca. Văzîndu-se luat în răspăr, s-a supărat boierul. STANCU, D. 39. Nu-i venea să creadă că nu-l mai ia în unghii și în răspăr. C. PETRESCU, A. R. 38. Stînd plecat pe carte, Neadormit, lua-n răspăr A sale-nvățături deșarte, Doar o găsi vrun adevăr. VLAHUȚĂ, O. A. 117. (Rar) A-i merge cuiva în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întîmpina greutăți. Poate că la început i-ar fi mers mai în răspăr, dar pe urmă s-ar fi deprins. MIRONESCU, S. A. 58. 2. (Rar) Răfuială. Lîngă zidurile episcopiei... era să-i fie mai lesne orișicui, la ziua de răspăr și de haraci. GALACTION, O. I 279.

RAȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel].

RAȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel)

RAȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó

RĂSPĂR ~ i n.: În ~ a) în direcția opusă creșterii naturale a părului; b) în sens opus; invers; c) dușmănos. A lua (pe cineva) în ~ a mustra aspru (pe cineva); a trata (pe cineva) cu asprime; a brusca. /răs- + păr

rașpă f. pila groasă a rotarului. [Ung. RÁSPÓ (din nemț. Raspel)].

răspăr m. peștișor cu spini pe spinare (Gastrosteus pungitius). [Slav. RAS și păr]. ║ adv. în răspăr, în direcțiune opusă părului, contrar: a lua în răspăr, a trata aspru pe cineva.

hráșpă, V. rașpă.

raspél, V. rașpă.

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpăŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.

răspăr m., pl. erĭ (răs- și păr 1). Dun. Un fel de ghiborț foarte rar (acerina Schraester). S. n. În răspăr (toată țara), contra păruluĭ: a te rade în răspăr (cu perdaf), a peria haĭna în răspăr. A lua pe cineva în răspăr, a-l trata aspru, a-l lua răpede, a-l brusca.

rașpel (pilă de oțel) s. n., pl. rașpele

răspăr s. n. (în: în ~)

rașpel s. n., pl. rașpele

răspăr (în expr.) s. n.

rașpel s. n., pl. rașpele

răspăr s. n., pl. răspări

răspăr.

rașpă (rașpe), s. f. – Pilă. – Var. hrașpă, Trans. rașpă(lă)u, rașpoi, rașpel, rașpil. Germ. Rspel, parțial prin intermediul sb., slov. rašpa (Cihac, II, 525; Borcea 204), cf. mag. ráspó, sp. raspa. Ultima var. are și sensul de „țuică tare”. – Der. răspălui, vb. (Trans., a pili).

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis.

RAȘPĂ s. v. gumă, radieră.

RAȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău.

RAȘPILĂ s. v. rașpel.

RĂSPĂR s. v. baboi, biban, ghiborț.

RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.

rașpă s. v. GUMĂ. RADIERĂ.

RAȘPEL s. (TEHN.) (reg.) rașpalău, răzălău.

RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.

răspăr s. v. BIBAN. GHIBORȚ.