2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rasat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: fr racé] (Liv) 1 De rasă1 (7). 2 (Pex) Select.

RASÁT, -Ă, rasați, -te, adj. De rasă, de soi; p. ext. select, distins, stilat. – Din fr. racé.

RASÁT, -Ă, rasați, -te, adj. (Livr.) De rasă, de soi; p. ext. select. Cal rasat. – Din fr. racé.

RASÁT, -Ă adj. de rasă, de soi; (p. ext.) select. (< fr. racé)

RASÁT ~tă (~ți, ~te) livr. Care este de rasă, de soi. /<fr. racé

RASÁ1 vb. refl. (despre vin, șampanie) a se așeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rasát adj. m., pl. rasáți; f. rasátă, pl. rasáte

rasát adj. m., pl. rasáți; f. sg. rasátă, pl. rasáte

rasá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raseáză

Intrare: rasat
rasat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rasat
  • rasatul
  • rasatu‑
  • rasa
  • rasata
plural
  • rasați
  • rasații
  • rasate
  • rasatele
genitiv-dativ singular
  • rasat
  • rasatului
  • rasate
  • rasatei
plural
  • rasați
  • rasaților
  • rasate
  • rasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: rasa (vb.)
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rasa
  • rasare
  • rasat
  • rasatu‑
  • rasând
  • rasându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rasea
(să)
  • raseze
  • rasa
  • rasă
  • rasase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rasea
(să)
  • raseze
  • rasau
  • rasa
  • rasaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)