2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

RALIȚĂ s. f. v. rariță.

RALIȚĂ s. f. v. rariță.

RALIȚĂ s. f. v. rariță.

RARIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: raliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).

RARIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: raliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).

RĂRIT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări.

RĂRIT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări.

arariță sf vz rariță

raliță sf vz rariță1

rareță sf vz rariță1

rariță1 sf [At: ST. LEX. 168r2/1 / V: rali~ (Pl: raliți), (reg) ~reță, (rar) a~ / Pl: ~țe / E: bg ралица, sub influența lui rar] 1 Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul care răstoarnă și îngrămădește pământ la baza plantelor prăsitoare Si: (înv) răritoare (1). 2 (Ast; mpl; art.) Constelația Orion. 3 (Ast; art.) Steaua Sirius.

rariță2 sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 85 / Pl: ~țe, ~ți / E: rar + -iță] 1 (Trs) învelitoare făcută din văl, pe care și-o pun femeile sau miresele pe cap. 2 (Reg) Perdea. 3 Sirec. 4 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.

rărit2, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: rări] 1-2 (Îoc îndesit; d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) Devenit mai rar (1-2). 3 (D. gaze) Cu densitate micșorată Si: rarefiat. 4 (Reg; d. lichide) Diluat (1). 5 (Îoc îndesit; d. un șir de obiecte de același fel) Devenit mai rar (4). 6 (Îoc grăbit) Rar (13).

RARIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formînd rigole și care se folosește la semănăturile de cartofi și la alte culturi. Grîul răsărise rar și firav, de parc-ar fi fost lucrat cu rarița. MIHALE, O. 9. 2. (La pl.) Șir de trei stele luminoase din constelația Orion. Rarițele străluceau în cerul limpede ca seninul albastru al unei pietre scumpe. SANDU-ALDEA, U. P. 128. Găinușa-i spre asfințit, rarițele de aseminea și luceafărul de ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. – Variantă: raliță s. f.

RĂRIT2, -Ă, răriți, -te, adj. Făcut sau devenit mai rar, mai distanțat, mai puțin compact decît de obicei. La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171. Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228.

RARIȚĂ ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părți. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelația Orion, care sunt așezate în șir. [G.-D. rariței] /<bulg., sb. ralica

rariță f. 1. plug fără rotile cu două cormene (servind la învelirea cuiburilor cu porumb); 2. constelațiunea lui Siriu: rarițele și luceafărul de ziua CR. [Serb. RALIȚA, plug mic].

ráliță (vest) și ráriță (est) f., pl. e (bg. sîrb. rálica, dim. d. ralo și oralo, plug; rus. vsl. rálo și orálo, d. orati, a ara. V. răz-or). Sud. Plug mic fără roate, cu doŭă coarne (cu cormana în doŭă părțĭ) și cu un singur corn (mîner) care se întrebuințează la rărit și învălit cuĭburile de popușoĭ și la grădinărie ca să facĭ brazdele maĭ adîncĭ. O constelațiune (Lira orĭ Sirius).

ráriță, V. raliță.

Ortografice DOOM

rariță (unealtă) s. f., g.-d. art. rariței; pl. rarițe

rărit s. n.

rariță (unealtă) s. f., g.-d. art. rariței; pl. rarițe

Rarița (steaua Sirius) s. pr. f. art.

rariță (unealtă) s. f., g.-d. art. rariței; pl. rarițe

Etimologice

rariță (rarițe), s. f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).

Sinonime

RARIȚA s. art. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.

RARIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.

RĂRIT adj. 1. v. spațiat. 2. destrămat, (rar) dezlânat. (Un pulover de lână ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)

RĂRIT adj. v. diluat, îndoit, slab, subțiat, subțire.

rarița s. art. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.

RARIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) tîrmîc, (înv.) răritoare.

rărit adj. v. DILUAT. ÎNDOIT. SLAB. SUBȚIAT. SUBȚIRE.

RĂRIT adj. 1. depărtat, distanțat, spațiat. (Un text cu litere ~.) 2. destrămat, (rar) dezlînat. (Un pulover de lînă ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)

Intrare: rariță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rariță
  • rarița
plural
  • rarițe
  • rarițele
genitiv-dativ singular
  • rarițe
  • rariței
plural
  • rarițe
  • rarițelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raliță
  • ralița
plural
  • ralițe
  • ralițele
genitiv-dativ singular
  • ralițe
  • raliței
plural
  • ralițe
  • ralițelor
vocativ singular —
plural —
rareță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rărit (adj.)
rărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărit
  • răritul
  • răritu‑
  • rărită
  • rărita
plural
  • răriți
  • răriții
  • rărite
  • răritele
genitiv-dativ singular
  • rărit
  • răritului
  • rărite
  • răritei
plural
  • răriți
  • răriților
  • rărite
  • răritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rariță, rarițesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grîul răsărise rar și firav, de parc-ar fi fost lucrat cu rarița. MIHALE, O. 9. DLRLC
  • 2. (la) plural articulat Șir de trei stele din constelația Orion. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rarițele străluceau în cerul limpede ca seninul albastru al unei pietre scumpe. SANDU-ALDEA, U. P. 128. DLRLC
    • format_quote Găinușa-i spre asfințit, rarițele de aseminea și luceafărul de ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. DLRLC
etimologie:
  • limba bulgară ralița (apropiat prin etimologie populară de rar). DEX '09 DEX '98

rărit, rărităadjectiv

  • 1. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171. DLRLC
    • format_quote Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228. DLRLC
etimologie:
  • vezi rări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.