rariță¹ sf [At: ST. LEX. 168^r2/1 / V: rali~ (Pl: raliți), (reg) ~reță, (rar) a~ / Pl: ~țe / E: bg ралица, sub influența lui rar] 1 Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul care răstoarnă și îngrămădește pământ la baza plantelor prăsitoare Si: (înv) răritoare (1). 2 (Ast; mpl; art.) Constelația Orion. 3 (Ast; art.) Steaua Sirius.

rariță² sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 85 / Pl: ~țe, ~ți / E: rar + -iță] 1 (Trs) învelitoare făcută din văl, pe care și-o pun femeile sau miresele pe cap. 2 (Reg) Perdea. 3 Sirec. 4 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.

RARIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formînd rigole și care se folosește la semănăturile de cartofi și la alte culturi. Grîul răsărise rar și firav, de parc-ar fi fost lucrat cu rarița. MIHALE, O. 9. 2. (La pl.) Șir de trei stele luminoase din constelația Orion. Rarițele străluceau în cerul limpede ca seninul albastru al unei pietre scumpe. SANDU-ALDEA, U. P. 128. Găinușa-i spre asfințit, rarițele de aseminea și luceafărul de ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. – Variantă: raliță s. f.

RARIȚĂ ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părți. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelația Orion, care sunt așezate în șir. [G.-D. rariței] /<bulg., sb. ralica

rariță f. 1. plug fără rotile cu două cormene (servind la învelirea cuiburilor cu porumb); 2. constelațiunea lui Siriu: rarițele și luceafărul de ziua CR. [Serb. RALIȚA, plug mic].

ráriță, V. raliță.

arariță sf vz rariță

raliță sf vz rariță¹

rareță sf vz rariță¹

ráliță (vest) și ráriță (est) f., pl. e (bg. sîrb. rálica, dim. d. ralo și oralo, plug; rus. vsl. rálo și orálo, d. orati, a ara. V. răz-or). Sud. Plug mic fără roate, cu doŭă coarne (cu cormana în doŭă părțĭ) și cu un singur corn (mîner) care se întrebuințează la rărit și învălit cuĭburile de popușoĭ și la grădinărie ca să facĭ brazdele maĭ adîncĭ. O constelațiune (Lira orĭ Sirius).

rariță (unealtă) s. f., g.-d. art. rariței; pl. rarițe

rariță (unealtă) s. f., g.-d. art. rariței; pl. rarițe

rariță (unealtă) s. f., g.-d. art. rariței; pl. rarițe

rariță

rariță, -țe.

Rarița (steaua Sirius) s. pr. f. art.

rariță (rarițe), s. f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).

RARIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.

RARIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) tîrmîc, (înv.) răritoare.

RARIȚA s. art. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.

rarița s. art. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.