11 definiții pentru rapt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din fr. rapt, lat. raptus.

RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din fr. rapt, lat. raptus.

rapt sn [At: CALENDAR (1855), 102/24 / Pl: ~uri / E: fr rapt, lat raptus] 1 Răpire a unei persoane (mai ales a unei femei). 2 Furt săvârșit prin violență Si: jaf.

RAPT, rapturi, s. n. 1. (Rar) Răpirea unei persoane (mai ales a unei femei) prin violență sau prin seducere. 2. Jaf, hoție. Coborîse practica beției la niveluri subterane clandestine, vecine cu crima, raptul, și șantajul. RALEA, O. 79.

RAPT s.n. 1. (Rar) Răpire (a unei persoane). 2. Jaf, hoție. [Pl. -turi. / < fr. rapt, cf. lat. raptus].

RAPT s. n. 1. răpire (a unei persoane). 2. jaf, hoție. (< fr. rapt, lat. raptus)

RAPT ~uri n. 1) Răpire a unei persoane. 2) Furt comis prin violență. /<fr. rapt, lat. raptus

*rapt n., pl. urĭ (lat. raptus). Jur. Răpirea uneĭ femeĭ pin violență saŭ ademenire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rapt (răpire) s. n., pl. rápturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RAPT s. v. furat, furătură, furt, hoție, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, pungășeală, pungășie, răpire.

rapt s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. RĂPIRE.

Intrare: rapt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rapt
  • raptul
  • raptu‑
plural
  • rapturi
  • rapturile
genitiv-dativ singular
  • rapt
  • raptului
plural
  • rapturi
  • rapturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)