rapid, ~ă [At: CALENDARIU (1794), 29/17 / A și: rapid / Pl: ~izi, ~e / E: fr rapide, lat rapidus, -a, -um] 1-2 a, av (Care acționează) cu repeziciune Si: repede (1-2). 3-4 av (Care se produce) cu repeziciune Si: repede (11). 5 sf Sector al unui râu în care apa are o viteză mare Si: repeguș (1), repeziș (4), repez (3), repezină, (îvp) repejune (4). 6 sn Canal cu pantă mai mare decât panta critică ce racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. 7 sn (Glg) Cataractă. 8-9 sn, a (Șîs tren ~) (Tren) care circulă cu viteză mare și nu se oprește decât în stațiile importante.

RAPID, -Ă, rapizi, -de, adj. Care se mișcă, se desfășoară, se execută cu repeziciune. În rapida-i ascensiune s-a bucurat de realizările-i artistice. SADOVEANU, E. 84. A fost o schimbare rapidă, ca topirea zăpezii albe pe cîmp. CAMIL PETRESCU, U. N. 95. ◊ Tren rapid (și substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare și nu se oprește decît în stațiile importante. Rapidul spinteca șesul cu recolta slabă și tărcată de porumburi. C. PETRESCU, A. 404. Ne zbatem, ca o planetă de provincie, ca într-un tîrg în care nu curge apă, nu arde lumină și unde nu opresc trenurile rapide. SEBASTIAN, T. 319. ◊ (Adverbial) Automobilele soseau rapid, încetinindu-și mersul. C. PETRESCU, C. V. 58. Reclama inteligentă desface rapid orice fel de marfă. SAHIA, N. 109.

RAPID, -Ă adj. care se petrece într-un timp scurt; care se mișcă, care are loc repede. ♦ foarte înclinat, pieptiș. ◊ tren ~ (și s.n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. // s.f. canal care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. ♦ parte a unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. ♦ povîrniș, suprafață puternic înclinată, abruptă; repeziș. [< fr. rapide].

RAPID, -Ă I. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede. ◊ foarte înclinat, pieptiș. ♦ tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite. ◊ sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. 2. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș. 3. (geol.) cataractă. (< fr. rapide, lat. rapidus)

RAPID ~dă (~zi, ~de) și adverbial Care se efectuează repede; realizat într-un timp scurt. ◊ (Tren) ~ tren care circulă cu viteză mare și oprește numai la stații importante. /<fr. rapide, lat. rapidus

*rápid, -ă adj. (lat. rápidus). Răpede: tren rapid. Adv. A plecat rapid.

rapid³ s. n., pl. rapide

rapid¹ adj. m., pl. rapizi; f. rapidă, pl. rapide

+rapid² adv.

rapid¹ adj. m., pl. rapizi; f. rapidă, pl. rapide

rapid² s. n., pl. rapide

rapid adj. m., pl. rapizi; f. sg. rapidă, pl. rapide

rapid s. n., pl. rapide

RAPID adj., adv. 1. adj. v. accelerat. 2. adj. fulgerător, iute. (Cu o mișcare ~...) 3. adj. v. iute. 4. adv. v. iute. 5. adv. v. imediat. 6. adv. v. curând. 7. adj., adv. v. des. 8. adj., adv. v. prompt. 9. adj. fugitiv.

RAPID adj., adv. 1. adj. accelerat, grăbit, iuțit, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 2. adj. fulgerător, iute. (Cu o mișcare ~.) 3. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 4. adv. grabnic, iute, repede, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 5. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi!) 6. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 7. adj., adv. des, grăbit, iute. (Respirație ~; respiră ~.) 8. adj., adv. grabnic, imediat, neîntîrziat, operativ, prompt. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 9. adj. fugitiv, sumar, superficial. (La o cercetare cît de ~...)

Rapid ≠ încet, lent