3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RẤLĂ s. f. v. rână.

RẤLĂ s. f. v. rână.

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes).

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes).

râ sf [At: DDRF / V: (reg) râlă, (reg) râmnă (Pl: râmnuri), râgă, râznă, ru / Pl: -ne, (reg) -ni / E: ml ren, renis] 1 (Reg; lpl) Mușchii din regiunea renală Si: șale. 2 Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omensc Si: coastă (11), latură, șold. 3-4 (D. oameni; îljv) Într-o (sau pe o) ~ Culcat (sau aplecat) pe o parte, cu partea de sus a corpului sprijinită într-un cot. 5-6 (D. oameni; Îal) Ridicat în picioare, cu corpul puțin îndoit. 7-8 (D. animale; îal) Culcat pe o latură. 9 (D. obiecte; îlav) într-o (sau pe o) ~ înclinat într-o parte Cf: pieziș, strâmb, șoldiu.

LÍRĂ2, lire, s. f. (Urmat uneori de determinări care arată țara unde a fost emisă moneda) Numele mai multor unități monetare întrebuințate în diferite epoci în țări diferite. Liră sterlină. Liră italiană.Tot să-i fi rămas bătrînului din atîta zdruncin zece mii de lire turcești. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. Bani o mulțime și fel de fel, unii cam ca galbănul, alții ca lira otomană. SLAVICI, O. I 335. – Variantă: (regional) rî́lă (STANCU, D. 381) s. f.

RÎ́NĂ s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a se ridica», «a se lăsa», «a sta») Latura dreaptă sau stîngă a corpului omenesc. V. coastă, șold. Botea doarme la stupină, Cu capul pe-o rădăcină, Cu paloșul pus pe mînă, Cu durda pe lîngă rînă. TEODORESCU, P. P. 604. ◊ (Mai ales în loc. adv., rar, în loc. adj.) Într-o (sau pe o) rînă = (culcat sau aplecat) pe o parte (uneori cu partea de sus a corpului rezemată într-un cot); (în legătură cu obiecte) înclinat, strîmb. Curțile ca maidanele, fără împrejmuiri sau cu gardurile într-o rînă. PAS, Z. IV 47. Moșneagul tot strîmb sta, într-o rînă. SADOVEANU, O. I 336. Mă ridic intr-o rînă și privesc în jurul meu. CAMIL PETRESCU, U. N. 287. Stam într-o rînă Sub un stejar. IOSIF, V. 83. Baba s-apleacă pe o rînă. CARAGIALE, O. III 54. ◊ Fig. Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît. TOPÎRCEANU, S. A. 25. – Variantă: (Mold.) rî́lă (C. PETRESCU, Î. II 42, SADOVEANU, O. L. 221, CREANGĂ, P. 131) s. f.

RÁÑA [RANIA] s. f. suprafață de eroziune ușor înclinată, acoperită cu pietrișuri de cuarț; glacis. (< sp. raña)

RÂNĂ f. (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. ◊ Într-o (sau pe o) ~ a) întins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat într-o parte; strâmb; înclinat. /<lat. ren, renis

râlă f. Mold. V. rână: se pune într’o râlă jos lângă foc CR.

rână f. coastă, lature: îl găsi la umbră culcat pe o rână PANN. [Mold. râlă: origină necunoscută].

rî́ĭe f. (d. aránea, painjin, rîĭe, de unde s’a făcut arîñe, cum zic Macedo-Româniĭ, apoĭ *rîñe, rîĭe, ca remaneat, rămîĭe; it. rogna, pv. pg. ronha, fr. rogne, sp. roña, din latinu *aronea. V. moșoroĭ). O boală de pele cauzată de un parazit arahnid (ácarus saŭ sarcóptes scabiéi). – Pin spălăturĭ cu săpun negru și ungere cu alifie de pucĭoasă și maĭ ales cu soluțiunea luĭ Vleminx (pucĭoasă și var), se vindecă în cîteva ore.

rî́nă f., pl. inuz. ĭ (lat. *rena, pl. neutru îld. renes, rinichĭ, șale, coastă, d. ren, rênis. V. rinichĭ). Numaĭ în într’o rînă, pe o coastă: ședea culcat într’o rînă. – Și rîlă (nord) și rună (Cov.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROÁSCĂ s. 1. (ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4. (BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) pașă. 5. (TEHN.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (~ la ușă.) 6. (TEHN.) (reg.) piuliță, tigaie. (~ la crângul morii.) 7. (TEHN.) brotac, căpătâi. (~ la roata morii.) 8. (TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.) 9. (TEHN.) tigaie. (~ la scrânciob.) 10. (TEHN.) cap, căpățână. (~ la masa dogarului.) 11. (TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.) 12. (TEHN.) șurubelniță, (reg.) gâscă. (~ la teasc.)

arată toate definițiile

Intrare: rana
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rana
  • rana
plural
  • rane
  • ranele
genitiv-dativ singular
  • rane
  • ranei
plural
  • rane
  • ranelor
vocativ singular
plural
Intrare: rână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râna
plural
genitiv-dativ singular
  • râne
  • rânei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râla
plural
genitiv-dativ singular
  • râle
  • râlei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râne
râne
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.