11 definiții pentru ranchiună


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ranchiu [At: BOLLIAC, O. 247 / S și: ~ncu~ / Pl: ~ne / E: fr rancune] Ură ascunsă și dorință de răzbunare Si: pică, (ltî) rancoare.

RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.

RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.

RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. (Franțuzism, mai ales în construcție cu verbul «a purta») Ură ascunsă și dorință de răzbunare. V. pică. Însamnă că-mi poartă ranchiună pentru chestia cu scaunele. V. ROM. ianuarie 1954, 119.

RANCHIÚNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune].

RANCHIÚNĂ s. f. ură ascunsă și dorință de răzbunare; pică. (< fr. rancune)

RANCHIÚNĂ ~e f. Sentiment de animozitate ascunsă (susținut de dorința răzbunării); pizmă; pică. [G.-D. ranchiunei; Sil. -chiu-] /<fr. rancune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ranchiúnă (-chiu-) s. f., g.-d. art. ranchiúnei; pl. ranchiúne

ranchiúnă s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. ranchiúnei; pl. ranchiúne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RANCHIÚNĂ s. v. invidie.

RANCHIU s. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpînită pe...)

Intrare: ranchiună
ranchiună substantiv feminin
  • silabație: -chiu-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ranchiu
  • ranchiuna
plural
  • ranchiune
  • ranchiunele
genitiv-dativ singular
  • ranchiune
  • ranchiunei
plural
  • ranchiune
  • ranchiunelor
vocativ singular
plural