ramificare sf [At: DDRF / Pl: ~cări / E: ramifica] 1-6 Despărțire în două sau în mai multe ramuri² (1-2, 4, 6-8) Si: ramificație (1-6), (rar) rămurire. 7-8 (Fig) Divizare în două sau mai multe ramuri² (13-14) Si: ramificație (7-8).

RAMIFICARE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica; despărțire în ramuri. Ramificarea arterelor.

RAMIFICARE s.f. Faptul de a se ramifica; ramificație. [< ramifica].

ramifia v vz ramifica

ramifica vr [At: NEGULICI / V: (îvr) ~fia / Pzi: ramific / E: fr ramifier] 1-6 A se despărți în două sau în mai multe ramuri² (1-2, 4, 6-8). 7-8 (Fig) A se diviza în două sau mai multe ramuri² (13-14).

RAMIFICA, ramific, vb. I. Refl. A se despărți în două (sau în mai multe) ramuri.

RAMIFICA vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramifică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier].

RAMIFICA vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)

A SE RAMIFICA pers. 3 se ramifică intranz. (despre arbori, drumuri, conducte etc.) A se despărți în ramuri; a porni dintr-un punct în mai multe direcții. /<lat. ramificare, fr. ramifier

ramificà v. a se divide în ramuri (arbori, nervi; fig. științe).

*ramífic, a -á v. tr. (mlat. rami-fico, -ficáre, d. ramus, ramură, și facere, a face). Despart în ramurĭ (propriŭ și fig.). V. refl. Mă despart în ramurĭ, mă rămurez: trunchĭu se ramifică, coarnele cerbuluĭ îs ramificate, nervĭ ramificațĭ. Fig. Rasele se ramifică în popoare.

*ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificațiune a Carpaților, a nervilor, a stradeĭ. – Și -áție și -áre.

ramificare s. f., g.-d. art. ramificării; pl. ramificări

ramificare s. f., g.-d. art. ramificării; pl. ramificări

ramificare s. f., g.-d. art. ramificării; pl. ramificări

ramifica (a ~) vb., ind. prez. 3 ramifică, imperf. 3 pl. ramificau; conj. prez. 3 să ramifice

ramifica (a ~) vb., ind. prez. 3 ramifică

ramifica vb., ind. prez. 3 sg. ramifica

ramific.

RAMIFICARE s. 1. ramificație. (~a unui copac.) 2. diversificare. (~a producției.)

RAMIFICARE s. 1. ramificație. (~ unui copac.) 2. diversificare. (~ producției.)

RAMIFICA vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)

RAMIFICA vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)