oramă ramă

  • 1. Element de compunere având semnificația „spectacol”, „priveliște”.
    surse: MDN '00 DETS

etimologie:

58 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.

ramá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rameáză

ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. și pl. rameáză

RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].

RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)

Rama f. divinitate indiană, una din incarnațiunile lui Vișnu.

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord. – Din fr. rame.

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.

RẤMĂ, râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.

RẤMĂ, râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru format din bare de lemn, metal etc., simple sau ornamentate, cu care se încadrează o fotografie, o oglindă, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. El privea spre zîmbitoarea frumusețe din ramă. SADOVEANU, P. S. 201. Cel din urmă tablou, pus în alt perete, lîngă o oglindă cu ramă de nuc, înfățișează o luptă. BASSARABESCU, V. 40. ◊ Fig. Ce tînăr și ce vesel e codrul... Trunchiurile albe sclipesc în rama umbrei. PĂUN-PINCIO, P. 60. 2. Schelet (de forme, mărimi și materiale diferite) în care se fixează ceva. Ramă de gherghef. Ramă de faguri.Atunci, pe nasu-i respectabil, o clipă încălecă o păreche de ochelari rotunzi cu ramă neagră. SADOVEANU, E. 126. Un fulger scăpără și o fereastră își lumină rama. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. ◊ Ramă de format = ramă de lemn sau de metal în care se fac în turnătorie formele. 3. Fîșie de piele flexibilă și groasă, cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de fețe.

RÁMĂ2, rame, s. f. (Franțuzism) Vîslă.

RÎMÁ, pers. 3 rî́mă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pâmîntul cu rîtul. Porcii, tot rîmînd și trăgînd de rădăcini, puteau să dărîme gropile peste ei. GALACTION, O. I 296. ♦ Tranz. (Popular, despre oameni) A roade; a fi curios. Pe mine mă rîmă la inimă să știu ceva despre istoria acelei biserici. ISPIRESCU, la CADE.

Intrare: rama
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rama ramare ramat ramând singular plural
ramea ramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ramez (să) ramez ramam ramai ramasem
a II-a (tu) ramezi (să) ramezi ramai ramași ramaseși
a III-a (el, ea) ramea (să) rameze rama ramă ramase
plural I (noi) ramăm (să) ramăm ramam ramarăm ramaserăm, ramasem*
a II-a (voi) ramați (să) ramați ramați ramarăți ramaserăți, ramaseți*
a III-a (ei, ele) ramea (să) rameze ramau rama ramaseră
Intrare: Rama
Rama
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: oramă
sufix (I7-S)
sufix (I7-S)
Intrare: ramă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ra rama
plural rame ramele
genitiv-dativ singular rame ramei
plural rame ramelor
vocativ singular
plural
Intrare: râma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) râma râmare râmat râmând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) râ (să) râme râma râmă râmase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) râ (să) râme râmau râma râmaseră
Intrare: râmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râ râma
plural râme râmele
genitiv-dativ singular râme râmei
plural râme râmelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

2 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

-ORÁMĂ elem. „spectacol”, „priveliște”. (< fr. -orama, cf. gr. orama, privire)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-ORAMĂ „spectacol, priveliște”. ◊ gr. horama „vedere, priveliște” > fr. -orama, germ. id., engl. id., it. id. > rom. -oramă.