11 definiții pentru raită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁITĂ, raite, s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără opriri (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.

RÁITĂ, raite, s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără opriri (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.

raită [At: ALECSANDRI, S. 165 / P: rai-tă / V: roa~ / Pl: ~te / E: raita] 1 sf Vizită scurtă. 2 sf Trecere în grabă pe undeva. 3 sf Abatere din drum Si: ocol. 4 av Repede. 5 sf (Trs; îlav) Cu ~ta-n sus Cu partea de jos în sus Si: răsturnat. 6 sf (În jocuri de copii; îe) Alo, ~a, toate-s gata Se spune când un copil se dă peste cap sau pe spate, ridicându-și picioarele în sus.

RÁITĂ, raite, s. f. (Familiar, mai ales în construcție cu verbele «a da», «a trage») Vizită scurtă, abatere, trecere în grabă pe undeva; ocol. Herdelea prezentă pe Belciug secretarului de redacție și apoi ieșiră împreună să dea o raită prin centru. REBREANU, R. I 283. Sper că planurile noastre despre o raită pe la Köln, Bonn... vor găsi realizare. CARAGIALE, O. VII 40. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul, ba și pe la scăldat am tras o raită. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Adverbial) Repede, iute, fuga. [Butea] cum era ea putredă, îndată se strică, și din ea iese un zmeu grozav și raita pe ușă, lăsînd scîntei în urma lui. BOTA, P. 77. ♦ (Învechit, cu valoare de interjecție) Cuvînt rostit altădată de paznicii de noapte cînd se apropiau unii de alții. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragii, care strigau regulat «raita». NEGRUZZI, S. I 15.

RÁITĂ ~e f. fam.: A da (sau a trage, a face) o ~ a trece în grabă pe undeva; a se abate. /<ung. rajta

raită f. strigătul paznicilor de noapte (pe el!), de unde inspecție de noapte: fanaragii strigau regulat raita NEGR.; 2. ocol: hotărî să dea o raită prin orașele oltenești OD. [Ung. RAJTA! haide!].

ráĭtă f., pl. e (ung. rajta, pe el! Odinioară culucciiĭ și fanaragiiĭ strigaŭ raĭta, adică un fel de varda). Drum saŭ călătorie (pe jos orĭ alt-fel) p. a observa ce se petrece: o raĭtă pin mahalale, o raĭtă pin țara dușmanuluĭ. Abatere din drum: am dat o raĭtă și pe la eĭ. V. razie, tîrcol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ráită (fam.) (rai-) s. f., g.-d. art. ráitei; pl. ráite

ráită s. f. (sil. rai-), pl. ráite


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RAITĂ s. (reg.) otrocol. (Dă o ~ prin oraș.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da o raită expr. 1. a face o plimbare. 2. a face o vizită scurtă.

Intrare: raită
  • silabație: rai- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raită
  • raita
plural
  • raite
  • raitele
genitiv-dativ singular
  • raite
  • raitei
plural
  • raite
  • raitelor
vocativ singular
plural