radiat, ~ă [At: FLORA MOLD. I, 43 / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: radia¹] 1-4 a, av Radial (1-4). 5 snp Animale nevertebrate având organele dispuse în formă de raze. 6 sn (Lpl) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt așezate radial. 7 sn (Lsg) Plantă care face parte din grupul radiatelor (6).

RADIAT, -Ă, radiați, -te, adj. Radial, radiar. ♦ (Substantivat, n. pl.) Animale nevertebrate, avînd organele dispuse în formă de raze în jurul corpului. Stelele de mare, polipii și meduzele sînt radiate. ♦ Gen de plante din familia compozeelor ale căror petale sînt așezate radial. Ochiul-boului, mușețelul sînt radiate. – Pronunțat: -di-at.

RADIAT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus în jurul unui centru comun în formă de raze. // s.n.pl. 1. Animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca niște raze în jurul corpului și al căror tip îl reprezintă stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radié(s), cf. lat. radiatus].

RADIAT, -Ă I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca niște raze în jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radié/es/, lat. radiatus)

RADIAT² ~e n. 1) la pl. Grup de plante având florile dispuse radial (reprezentanți: păpădia, romanița etc.). 2) Plantă din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radié

RADIAT¹ ~e n. 1) la pl. Grup de animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse radial în jurul corpului (reprezentanți: steaua-de-mare, polipul, meduza etc.). 2) Animal din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radié

radiat a. dispus în formă de raze. ║ radiate n. pl. animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse în raze împrejurul unui centru: polipi, spongii.

*radiát, -ă adj. (lat. radiatus, d. radius, rază). În formă de raze: coronă radiată (saŭ radială), floare cu corola radiată (ca floarea soareluĭ, tufănica, romănița). S. n. Zool. Radiar.

radia¹ [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 vt A emite raze de lumină, de căldură, de unde sonore sau fascicule de particule în toate direcțiile Si: (pop) a răza. 2 vi (Fig) A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, de bucurie etc. 3 vi (D. străzi) A se ramifica.

radia² vt [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 A șterge dintr-un registru, dintr-o listă. 2 A scoate din evidență.

RADIA¹, radiez, vb. I. Intranz. A emite radiații, raze de lumină sau de căldură, a răspîndi, a împrăștia lumină sau căldură. Toată ziua [pămîntul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. ◊ Tranz. Soarele radiază căldură. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, bucurie etc., a străluci de bucurie. Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ◊ Tranz. Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.

RADIA², radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.

RADIA vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surîzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

RADIA¹ vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)

RADIA² vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier)

A RADIA¹ ~ez 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A RADIA² ~ez tranz. jur. (cuvinte, inscripții etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidență. [Sil. -di-a] /<fr. radier

radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.

1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința.

2) *radiéz v. tr. (fr. radier, din radiation, răzuire, radere; mlat. radiare, a răzui. a șterge). Rar. Rad, răzuĭesc, șterg un cuvînt (un nume) dintr’o listă.

radiat (desp. -di-at) s. n., pl. radiate

!radiat (-di-at) s. n., pl. radiate

radiat s. n.

radia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. radiez (desp. -di-ez), 3 radiază, 1 pl. radiem; conj. prez. 1 sg. să radiez, 3 să radieze; ger. radiind (desp. -di-ind)

radia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiază, 1 pl. radiem (-di-em); conj. prez. 3 să radieze; ger. radiind (-di-ind)

radia (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiez, 3 sg. și pl. radiază, 1 pl. radiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radieze; ger. radiind (sil. -di-ind)

radiate (zool., bot.) s. n. pl. (sil. -di-a-)

radia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. radiază, 1 pl. radiem, ger. radiind)

radiez, -diam 1 imp.

RADIAT adj. v. radial.

RADIAT adj. radial, radiar. (De formă ~.)

RADIA vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.)