radiare sf vz radiere

radiare f. 1. acțiunea de a radia: radiarea unui nume dintr’o listă, radiarea unei ipoteci; 2. emisiune de raze luminoase: radiare solară; fig. bucurie foarte vie.

radiar, ~ă a, av [At: SCRIBAN, D. / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr radiaire] 1-4 Radial (1-4).

radiere¹ sf [At: DRĂGHICESCU, C. 93 / P: ~di-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: radia¹] 1 Emitere de raze de lumină, de căldură, de unde sonore sau fascicule de particule în toate direcțiile. 2 (Fig) Reflectare a unei stări de fericire, de bucurie etc.(D. străzi) Ramificare (1).

RADIAR, -Ă, radiari, -e, adj. Radial. – Pronunțat: -di-ar.

RADIERE¹, radieri, s. f. Faptul de a radia¹; radiație. Căldura se propagă prin conductibilitate și prin radiere. – Pronunțat: -di-e-.

RADIAR, -Ă adj. Radial. [Pron. -di-ar. / cf. fr. radiaire].

RADIERE s.f. Faptul, acțiunea de a radia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].

RADIAR, -Ă adj. radial (I). (< fr. radiaire)

RADIAR ~ă (~i, ~e) v. RADIAL. [Sil. -di-ar] /<fr. radiaire

*radiár, -ă adj. (d. lat. radius, rază). În formă de raze. S. n., pl. e. Zool. O veche diviziune a regnuluĭ animal în care se cuprindeaŭ acalefelele și echinodermele.

radiar (rar) (desp. -di-ar) adj. m., pl. radiari; f. radiară, pl. radiare

radiere (radiație, ștergere) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. radierii; pl. radieri

radiar (-di-ar) adj. m., pl. radiari; f. radiară, pl. radiare

radiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. radierii; pl. radieri

radiar adj. m. (sil. -di-ar), pl. radiari; f. sg. radiară, pl. radiare

radiere (radiație, ștergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radierii; pl. radieri

RADIAR adj. v. radial.

RADIERE s. 1. v. radiație. 2. v. degajare.

RADIAR adj. radial, radiat. (De formă ~.)

RADIERE s. 1. radiație. (Proces de ~ corpusculară.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emanație, producere. (~ de căldură.)