radia¹ [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 vt A emite raze de lumină, de căldură, de unde sonore sau fascicule de particule în toate direcțiile Si: (pop) a răza. 2 vi (Fig) A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, de bucurie etc. 3 vi (D. străzi) A se ramifica.

radia² vt [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 A șterge dintr-un registru, dintr-o listă. 2 A scoate din evidență.

radiar, ~ă a, av [At: SCRIBAN, D. / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr radiaire] 1-4 Radial (1-4).

RADIA², radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.

RADIA¹, radiez, vb. I. Intranz. A emite radiații, raze de lumină sau de căldură, a răspîndi, a împrăștia lumină sau căldură. Toată ziua [pămîntul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. ◊ Tranz. Soarele radiază căldură. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, bucurie etc., a străluci de bucurie. Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ◊ Tranz. Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.

RADIAR, -Ă, radiari, -e, adj. Radial. – Pronunțat: -di-ar.

RADIA vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surîzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

RADIAR, -Ă adj. Radial. [Pron. -di-ar. / cf. fr. radiaire].

RADIA¹ vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)

RADIA² vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier)

RADIAR, -Ă adj. radial (I). (< fr. radiaire)

A RADIA¹ ~ez 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A RADIA² ~ez tranz. jur. (cuvinte, inscripții etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidență. [Sil. -di-a] /<fr. radier

RADIAR ~ă (~i, ~e) v. RADIAL. [Sil. -di-ar] /<fr. radiaire

radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.

*radiár, -ă adj. (d. lat. radius, rază). În formă de raze. S. n., pl. e. Zool. O veche diviziune a regnuluĭ animal în care se cuprindeaŭ acalefelele și echinodermele.

2) *radiéz v. tr. (fr. radier, din radiation, răzuire, radere; mlat. radiare, a răzui. a șterge). Rar. Rad, răzuĭesc, șterg un cuvînt (un nume) dintr’o listă.

1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința.

radia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. radiez (desp. -di-ez), 3 radiază, 1 pl. radiem; conj. prez. 1 sg. să radiez, 3 să radieze; ger. radiind (desp. -di-ind)

radiar (rar) (desp. -di-ar) adj. m., pl. radiari; f. radiară, pl. radiare

radia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiază, 1 pl. radiem (-di-em); conj. prez. 3 să radieze; ger. radiind (-di-ind)

radiar (-di-ar) adj. m., pl. radiari; f. radiară, pl. radiare

radia (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiez, 3 sg. și pl. radiază, 1 pl. radiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radieze; ger. radiind (sil. -di-ind)

radiar adj. m. (sil. -di-ar), pl. radiari; f. sg. radiară, pl. radiare

radia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. radiază, 1 pl. radiem, ger. radiind)

radiez, -diam 1 imp.

RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIA vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIAR adj. v. radial.

RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.)

RADIAR adj. radial, radiat. (De formă ~.)