3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.

RADIÁT, -Ă, radiați, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Animale nevertebrate având organele dispuse în formă de raze; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt așezate radial; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia1.

RADIÁT, -Ă, radiați, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Animale nevertebrate având organele dispuse în formă de raze; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt așezate radial; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia1.

radia1 [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 vt A emite raze de lumină, de căldură, de unde sonore sau fascicule de particule în toate direcțiile Si: (pop) a răza. 2 vi (Fig) A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, de bucurie etc. 3 vi (D. străzi) A se ramifica.

radia2 vt [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 A șterge dintr-un registru, dintr-o listă. 2 A scoate din evidență.

radiat, ~ă [At: FLORA MOLD. I, 43 / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: radia1] 1-4 a, av Radial (1-4). 5 snp Animale nevertebrate având organele dispuse în formă de raze. 6 sn (Lpl) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt așezate radial. 7 sn (Lsg) Plantă care face parte din grupul radiatelor (6).

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.

RADIÁ1, radiez, vb. I. Intranz. A emite radiații, raze de lumină sau de căldură, a răspîndi, a împrăștia lumină sau căldură. Toată ziua [pămîntul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. ◊ Tranz. Soarele radiază căldură.Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, bucurie etc., a străluci de bucurie. Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ◊ Tranz. Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.

RADIÁT, -Ă, radiați, -te, adj. Radial, radiar. ♦ (Substantivat, n. pl.) Animale nevertebrate, avînd organele dispuse în formă de raze în jurul corpului. Stelele de mare, polipii și meduzele sînt radiate. ♦ Gen de plante din familia compozeelor ale căror petale sînt așezate radial. Ochiul-boului, mușețelul sînt radiate. – Pronunțat: -di-at.

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

RADIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus în jurul unui centru comun în formă de raze. // s.n.pl. 1. Animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca niște raze în jurul corpului și al căror tip îl reprezintă stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radié(s), cf. lat. radiatus].

RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)

RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier)

RADIÁT, -Ă I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca niște raze în jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radié/es/, lat. radiatus)

A RADIÁ1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A RADIÁ2 ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripții etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidență. [Sil. -di-a] /<fr. radier

radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.

radiat a. dispus în formă de raze. ║ radiate n. pl. animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse în raze împrejurul unui centru: polipi, spongii.

*radiát, -ă adj. (lat. radiatus, d. radius, rază). În formă de raze: coronă radiată (saŭ radială), floare cu corola radiată (ca floarea soareluĭ, tufănica, romănița). S. n. Zool. Radiar.

1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința.

2) *radiéz v. tr. (fr. radier, din radiation, răzuire, radere; mlat. radiare, a răzui. a șterge). Rar. Rad, răzuĭesc, șterg un cuvînt (un nume) dintr’o listă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

radia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. radiez (desp. -di-ez), 3 radia, 1 pl. radiem; conj. prez. 1 sg. să radiez, 3 să radieze; ger. radiind (desp. -di-ind)

radia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiază, 1 pl. radiem (-di-em); conj. prez. 3 să radieze; ger. radiind (-di-ind)

radiá (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. și pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)

radia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. radiază, 1 pl. radiem, ger. radiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RADIÁ vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.)

RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIAT adj. radial, radiar. (De formă ~.)

Intrare: radia (emite)
  • silabație: ra-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • radia
  • radiere
  • radiat
  • radiatu‑
  • radiind
  • radiindu‑
singular plural
  • radia
  • radiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • radiez
(să)
  • radiez
  • radiam
  • radiai
  • radiasem
a II-a (tu)
  • radiezi
(să)
  • radiezi
  • radiai
  • radiași
  • radiaseși
a III-a (el, ea)
  • radia
(să)
  • radieze
  • radia
  • radie
  • radiase
plural I (noi)
  • radiem
(să)
  • radiem
  • radiam
  • radiarăm
  • radiaserăm
  • radiasem
a II-a (voi)
  • radiați
(să)
  • radiați
  • radiați
  • radiarăți
  • radiaserăți
  • radiaseți
a III-a (ei, ele)
  • radia
(să)
  • radieze
  • radiau
  • radia
  • radiaseră
Intrare: radia (șterge)
  • silabație: ra-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • radia
  • radiere
  • radiat
  • radiatu‑
  • radiind
  • radiindu‑
singular plural
  • radia
  • radiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • radiez
(să)
  • radiez
  • radiam
  • radiai
  • radiasem
a II-a (tu)
  • radiezi
(să)
  • radiezi
  • radiai
  • radiași
  • radiaseși
a III-a (el, ea)
  • radia
(să)
  • radieze
  • radia
  • radie
  • radiase
plural I (noi)
  • radiem
(să)
  • radiem
  • radiam
  • radiarăm
  • radiaserăm
  • radiasem
a II-a (voi)
  • radiați
(să)
  • radiați
  • radiați
  • radiarăți
  • radiaserăți
  • radiaseți
a III-a (ei, ele)
  • radia
(să)
  • radieze
  • radiau
  • radia
  • radiaseră
Intrare: radiat (adj.)
radiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radiat
  • radiatul
  • radiatu‑
  • radia
  • radiata
plural
  • radiați
  • radiații
  • radiate
  • radiatele
genitiv-dativ singular
  • radiat
  • radiatului
  • radiate
  • radiatei
plural
  • radiați
  • radiaților
  • radiate
  • radiatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

radia, radiezverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv unipersonal A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: iradia
    • format_quote Toată ziua [pământul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Soarele radiază căldură. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376. DLRLC
etimologie:

radia, radiezverb

  • 1. științe juridice A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A radia o ipotecă. DLRLC
    • format_quote A radia dintr-o evidență. NODEX
etimologie:

radiat, radiaadjectiv

  • 1. Dispus în jurul unui centru comun în formă de raze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.