racolare sf [At: DN³ / Pl: ~lări / E: racola] Recrutare a cuiva pentru o anumită activitate (reprobabilă) Si: racolaj.

RACOLARE s.f. Acțiunea de a racola și rezultatul ei; racolaj. [< racola].

racolare s. f. (fig.) Recrutare ◊ „Cunoscând «racolările» tot mai frecvente pe care le face... cicloturismul, iată, deocamdată, două adrese pentru repararea-întreținerea bicicletelor și motocicletelor.” I.B. 3 IV 74 p. 3; v. și moonist (din racola)

racola vt [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 23 / Pzi ~lez / E: fr racoler] A recruta pe cineva pentru o anumită activitate (reprobabilă), atrăgându-l prin promisiuni, presiuni etc.

RACOLA vb. I. tr. (Franțuzism) A recruta, a angaja prin promisiuni și presiuni, a ademeni. [< fr. racoler].

RACOLA vb. tr. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc. (< fr. racoler)

racola vb. I A atrage prin promisiuni, presiuni etc. ◊ „Pe o plantație lângă Brisbane (Australia) a fost descoperit un mare lagăr de concentrare cu zeci de oameni puși la muncă forțată de stăpânul plantației. Ancheta a dezvăluit că este vorba de șomeri și oameni fără ocupație care erau racolați din diverse orașe australiene, cu promisiuni de muncă și apoi reținuți cu forța în condiții de veritabilă sclavie pe această plantație.” R.l. 3 XI 77 p. 6. ◊ „305000 de cadre cu înaltă calificare racolate în 15 ani din țările în curs de dezvoltare.” Sc. 17 II 79 p. 6; v. și 6 V 77 p. 6, 13 XI 77 p. 5 (din fr. racoler; FC II 209; DN3, DEX-S)

A RACOLA ~ez tranz. (persoane) A angaja prin promisiuni, ademeniri etc. /<fr. racoler

racolare s. f., g.-d. art. racolării; pl. racolări

*racolare s. f., g.-d. art. racolării; pl. racolări

racolare s. f., g.-d. art. racolării; pl. racolări

racola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. racolez, 3 racolează; conj. prez. 1 sg. să racolez, 3 să racoleze

*racola (a ~) vb., ind. prez. 3 racolează

racola vb., ind. prez. 1 racolez, 3 sg. și pl. racolează

RACOLARE s. racolaj, recrutare. (ă de prostituate.)

RACOLA vb. v. recruta.