6 definiții pentru recrutat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].

A RECRUTÁ ~éz tranz. 1) (tineri supuși serviciului militar) A lua în armată. 2) fig. (persoane) A atrage într-o anumită activitate prin selecționare. /<fr. recruter, germ. rekrutieren


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recrutá vb. (sil. -cru-), ind. prez. 1 sg. recrutéz, 3 sg. și pl. recruteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECRUTÁ vb. 1. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.) 2. v. racola.

Intrare: recrutat
recrutat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recrutat
  • recrutatul
  • recrutatu‑
  • recruta
  • recrutata
plural
  • recrutați
  • recrutații
  • recrutate
  • recrutatele
genitiv-dativ singular
  • recrutat
  • recrutatului
  • recrutate
  • recrutatei
plural
  • recrutați
  • recrutaților
  • recrutate
  • recrutatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)