15 definiții pentru racilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁCILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor. – Din rac.

RÁCILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.

RÁCILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.

racilă1 sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 220/1 / V: (reg) ~ină, rahi~, rafi~ / Pl: ~le / E: nct] 1 Boală cronică incurabilă. 2 (Îe) A avea ~ la inimă A avea o supărare. 3 (Îe) A sta ~ de cineva A se ține scai de cineva. 4 (Reg) Cancer (1). 5 (Reg) Bubă (1). 6 (Fig) Viciu. 7 (Fig) Dușmănie (1). 8 (Olt) Ființă mică și slabă. 9 (Olt) Copil născut prematur.

racilă2 sf [At: DEX / Pl: ~le / E: ns cf rac2] (Pop) Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor2 (1).

RÁCILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.

RÁCILĂ, racile, s. f. 1. Boală veche, cronică, care nu se mai poate vindeca; cusur, meteahnă, defect. M-am tămăduit de vătămătură, dar tot simt o racilă aci sub pîntece. PAMFILE, la CADE. 2. Fig. Dușmănie, ură. Era o racilă veche între Stoica Bivolaru și Năstase Beldie, și pe lîngă ei se îndușmăniseră și rudele unuia cu ale altuia. SANDU-ALDEA, U. P. 115.

ràcilă f. rană incurabilă. [Derivat din rac, prin o metaforă analogă cu cea din cancer].

rácilă f., pl. e (d. rac, cancer, ulcer). Boală microbiană ascunsă și incurabilă saŭ grea de vindecat: mĭ-a trecut tusea, dar tot maĭ am o racilă la coastă. – Și ráhilă (Munt. vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile

rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁCILĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

racilă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: racilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racilă
  • racila
plural
  • racile
  • racilele
genitiv-dativ singular
  • racile
  • racilei
plural
  • racile
  • racilelor
vocativ singular
plural