9 definiții pentru rabiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABIÁT, -Ă, rabiați, -te, adj. (Rar) Furios, turbat. [Pr.: -bi-at] – Din germ. rabiat.

RABIÁT, -Ă, rabiați, -te, adj. (Rar) Furios, turbat. [Pr.: -bi-at] – Din germ. rabiat.

rabiat, ~ă a [At: CARAGIALE, O. III, 161 / P: ~bi-at / Pl: ~ați, ~e / E: ger rabiat] (Rar) Furios peste măsură Si: furibund (1), turbat.

RABIÁT, -Ă, rabiați, -te, adj. (Rar) Furios peste măsură; aprins, turbat. Era un agent propagandist rabiat, groaza cîrciumarilor... alunarilor... și a tuturor cîți îi picau înainte în momentele-i de arțag. CARAGIALE, O. II 75. – Pronunțat: -bi-at.

RABIÁT, -Ă adj. (Liv.) Turbat, furibund, furios. [Pron. -bi-at. / < germ. rabiat].

RABIÁT, -Ă adj. (rar) furios peste măsură, furibund, turbat. (< germ. rabiat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rabiát (rar) (-bi-at) adj. m., pl. rabiáți; f. rabiátă, pl. rabiáte

rabiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. rabiáți; f. sg. rabiátă, pl. rabiáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: rabiat
rabiat adjectiv
  • silabație: -bi-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rabiat
  • rabiatul
  • rabiatu‑
  • rabia
  • rabiata
plural
  • rabiați
  • rabiații
  • rabiate
  • rabiatele
genitiv-dativ singular
  • rabiat
  • rabiatului
  • rabiate
  • rabiatei
plural
  • rabiați
  • rabiaților
  • rabiate
  • rabiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)