2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBOÍRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război3 și rezultatul ei. – V. război3.

RĂZBOÍRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război3 și rezultatul ei. – V. război3.

războire sf [At: DIONISIE, C. 173 / S și: răsb~ / Pl: ~ri / E: război3] Luptă.

RĂZBOÍRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război; luptă, bătălie, război. Stați în odihn-așteptînd războirea ce vine. COȘBUC, AE. 170. În poporul romînesc... viază un simțimînt al datorințelor sale către țară și un inimos avînt de războire la vreme de trebuință. ODOBESCU, S. III 559.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

război3 [At: MAG. IST. I,186/15 / S și: răs~, resb~ / Pzi: ~esc / E: război1] 1 vrr A purta război1 (1) împotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Îvp) A ataca pe cineva cu forța armată. 4 vt (Pex) A învinge pe cineva. 5 vt A supune.

războiesc, ~ească a [At: TDRG / S și: resb~ / Pl: ~ești / E: război1 + -esc] 1-3 Războinic (6-8).

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.

A SE RĂZBOÍ mă ~iésc intranz. și fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război

războĭésc (mă) v. refl. (d. războĭ). Mă lupt pin războĭ, port războĭ: a te război cu dușmaniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

războíre s. f., g.-d. art. războírii; pl. războíri

războíre s. f., g.-d. art. războírii; pl. războíri

!războí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războiéște, imperf. 3 sg. se războiá; conj. prez. 3 să se războiáscă

războí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. și pl. războiáscă

război (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiesc, conj. războiască)

războiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBOI vb. (MIL.) a se bate, a se lupta, (înv.) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dușmanul.)

Intrare: războire
războire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • războire
  • războirea
plural
  • războiri
  • războirile
genitiv-dativ singular
  • războiri
  • războirii
plural
  • războiri
  • războirilor
vocativ singular
plural
Intrare: război (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • război
  • războire
  • războit
  • războitu‑
  • războind
  • războindu‑
singular plural
  • războiește
  • războiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • războiesc
(să)
  • războiesc
  • războiam
  • războii
  • războisem
a II-a (tu)
  • războiești
(să)
  • războiești
  • războiai
  • războiși
  • războiseși
a III-a (el, ea)
  • războiește
(să)
  • războiască
  • războia
  • război
  • războise
plural I (noi)
  • războim
(să)
  • războim
  • războiam
  • războirăm
  • războiserăm
  • războisem
a II-a (voi)
  • războiți
(să)
  • războiți
  • războiați
  • războirăți
  • războiserăți
  • războiseți
a III-a (ei, ele)
  • războiesc
(să)
  • războiască
  • războiau
  • război
  • războiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)