2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

războiesc, ~ească a [At: TDRG / S și: resb~ / Pl: ~ești / E: război1 + -esc] 1-3 Războinic (6-8).

războĭésc (mă) v. refl. (d. războĭ). Mă lupt pin războĭ, port războĭ: a te război cu dușmaniĭ.

război3 [At: MAG. IST. I,186/15 / S și: răs~, resb~ / Pzi: ~esc / E: război1] 1 vrr A purta război1 (1) împotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Îvp) A ataca pe cineva cu forța armată. 4 vt (Pex) A învinge pe cineva. 5 vt A supune.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.

A SE RĂZBOÍ mă ~iésc intranz. și fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

războiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.

!războí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războiéște, imperf. 3 sg. se războiá; conj. prez. 3 să se războiáscă

războí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. și pl. războiáscă

război (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiesc, conj. războiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBOIÉSC adj. v. războinic.

RĂZBOI vb. (MIL.) a se bate, a se lupta, (înv.) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dușmanul.)

Intrare: războiesc
războiesc adjectiv
adjectiv (A84)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • războiesc
  • războiescul
  • războiescu‑
  • războiască
  • războiasca
plural
  • războiești
  • războieștii
  • războiești
  • războieștile
genitiv-dativ singular
  • războiesc
  • războiescului
  • războiești
  • războieștii
plural
  • războiești
  • războieștilor
  • războiești
  • războieștilor
vocativ singular
plural
Intrare: război (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • război
  • războire
  • războit
  • războitu‑
  • războind
  • războindu‑
singular plural
  • războiește
  • războiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • războiesc
(să)
  • războiesc
  • războiam
  • războii
  • războisem
a II-a (tu)
  • războiești
(să)
  • războiești
  • războiai
  • războiși
  • războiseși
a III-a (el, ea)
  • războiește
(să)
  • războiască
  • războia
  • război
  • războise
plural I (noi)
  • războim
(să)
  • războim
  • războiam
  • războirăm
  • războiserăm
  • războisem
a II-a (voi)
  • războiți
(să)
  • războiți
  • războiați
  • războirăți
  • războiserăți
  • războiseți
a III-a (ei, ele)
  • războiesc
(să)
  • războiască
  • războiau
  • război
  • războiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)