RĂSPĂR s. n. 1. (În loc. și expr.) În răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Pref. răs- + păr¹.

răspăr¹ sm [At: ANTIPA, F. I. 31 / V: rasper, ~pârț, ~per, resper / S și: res~ / Pl: ~i / E: ns cf răspăr²] 1 Pește răpitor de apă dulce, de culoare galbenă, cu capul alungit și cu aripile dorsale terminate cu ghimpi Si: (reg) meles (Acerina Schraetser). 2 (Iht; reg) Biban (1) (Perca fluviatilis). 3 (Iht; reg) Ghiborț (1) (Acerina cernna).

răspăr² sm [At: ȚICHINDEAL, F. 331/23 / V: răpări sfp, (reg) ~ăl, ~ăn / E: răs- + păr¹] 1 (Îlav) În ~ Împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. 2 (Îal) Împotriva direcției de mișcare a unui curs de apă, a unui agent fizic etc. 3-4 (Îljv) În ~ Ostil. 5-6 (Îal) Echivoc (2). 7 (Îe) A lua (pe cineva sau ceva) în (sau la) ~ A-și bate joc (de cineva sau ceva) Si: a ironiza. 8 (Îae) A dojeni aspru. 9 (Rar; îe) A-i merge cuiva în ~ A întâmpina greutăți. 10 (îlpp) În ~ul Împotriva. 11 (Îal) În ciuda... 12 (Rar) Răfuială (5).

RĂSPĂR s. n. 1. (În loc. și expr.) în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Răs- + păr¹.

RĂSPĂR s. n. 1. (În expresii și locuțiuni) Loc. adv. În răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. Rămase așa încurcat, mîngîindu-și mustața subțire și căruntă în răspăr. CAMIL PETRESCU, O. II 303. Sîngele lucrează mai sigur decît biata noastră știință, încheie cu modestie maiorul, continuînd să-și șteargă în răspăr, cu batista, mustățile rare. C. PETRESCU, Î. II 45. Cu mîna frecăm în răspăr blana unei pisici negre. La TDRG; b) fig. împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare. Dunărea... pe mijloc face spume cînd o ia vîntul în răspăr. STANCU, D. 193. Să mergem repede, în fața vîntului, să-l luăm în răspăr. IBRĂILEANU, A. 76. Vîntul, ridicat dinspre mare, sufla în răspăr apa albastră a uriașului fluviu și o da, răzvrătită, înapoi. MACEDONSKI, O. III 64. ◊ Loc. adj. și adv. În răspăr = potrivnic, ostil; echivoc. Mi-a răspuns în răspăr. ▭ Purtarea dumnealor unul cu altul e mai mult în răspăr, dar are să vie vremea să spuie dumneaei ce are de spus. SADOVEANU, N. F. 113. ◊ Loc. prep. În răspărul... = în ciuda, în pofida... Trec eu Dunărea în răspărul primejdiei. GALACTION, O. I 186. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs (v. ironiza); a trata aspru, a dojeni, a brusca. Văzîndu-se luat în răspăr, s-a supărat boierul. STANCU, D. 39. Nu-i venea să creadă că nu-l mai ia în unghii și în răspăr. C. PETRESCU, A. R. 38. Stînd plecat pe carte, Neadormit, lua-n răspăr A sale-nvățături deșarte, Doar o găsi vrun adevăr. VLAHUȚĂ, O. A. 117. (Rar) A-i merge cuiva în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întîmpina greutăți. Poate că la început i-ar fi mers mai în răspăr, dar pe urmă s-ar fi deprins. MIRONESCU, S. A. 58. 2. (Rar) Răfuială. Lîngă zidurile episcopiei... era să-i fie mai lesne orișicui, la ziua de răspăr și de haraci. GALACTION, O. I 279.

RĂSPĂR ~ i n.: În ~ a) în direcția opusă creșterii naturale a părului; b) în sens opus; invers; c) dușmănos. A lua (pe cineva) în ~ a mustra aspru (pe cineva); a trata (pe cineva) cu asprime; a brusca. /răs- + păr

răspăr m. peștișor cu spini pe spinare (Gastrosteus pungitius). [Slav. RAS și păr]. ║ adv. în răspăr, în direcțiune opusă părului, contrar: a lua în răspăr, a trata aspru pe cineva.

răspăr m., pl. erĭ (răs- și păr 1). Dun. Un fel de ghiborț foarte rar (acerina Schraester). S. n. În răspăr (toată țara), contra păruluĭ: a te rade în răspăr (cu perdaf), a peria haĭna în răspăr. A lua pe cineva în răspăr, a-l trata aspru, a-l lua răpede, a-l brusca.

rasper sn vz răspăr¹

răpări sfp vz răspăr²

răspăl sn vz răspăr²

răspăn sn vz răspăr² corectat(ă)

răspârț sm vz răspăr¹

răsper sm vz răspăr

resper sm vz răspăr¹

răspăr s. n. (în: în ~)

răspăr (în expr.) s. n.

răspăr s. n., pl. răspări

răspăr.

RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.

RĂSPĂR s. v. baboi, biban, ghiborț.

răspăr s. v. BIBAN. GHIBORȚ.

RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur