24 de definiții pentru răspăr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSPĂR s. n. 1. (În loc. și expr.) În răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Pref. răs- + păr1.

răspăr1 sm [At: ANTIPA, F. I. 31 / V: rasper, ~pârț, ~per, resper / S și: res~ / Pl: ~i / E: ns cf răspăr2] 1 Pește răpitor de apă dulce, de culoare galbenă, cu capul alungit și cu aripile dorsale terminate cu ghimpi Si: (reg) meles (Acerina Schraetser). 2 (Iht; reg) Biban (1) (Perca fluviatilis). 3 (Iht; reg) Ghiborț (1) (Acerina cernna).

răspăr2 sm [At: ȚICHINDEAL, F. 331/23 / V: răpări sfp, (reg) ~ăl, ~ăn / E: răs- + păr1] 1 (Îlav) În ~ Împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. 2 (Îal) Împotriva direcției de mișcare a unui curs de apă, a unui agent fizic etc. 3-4 (Îljv) În ~ Ostil. 5-6 (Îal) Echivoc (2). 7 (Îe) A lua (pe cineva sau ceva) în (sau la) ~ A-și bate joc (de cineva sau ceva) Si: a ironiza. 8 (Îae) A dojeni aspru. 9 (Rar; îe) A-i merge cuiva în ~ A întâmpina greutăți. 10 (îlpp) În ~ul Împotriva. 11 (Îal) În ciuda... 12 (Rar) Răfuială (5).

RĂSPĂR s. n. 1. (În loc. și expr.) în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Răs- + păr1.

RĂSPĂR s. n. 1. (În expresii și locuțiuni) Loc. adv. În răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. Rămase așa încurcat, mîngîindu-și mustața subțire și căruntă în răspăr. CAMIL PETRESCU, O. II 303. Sîngele lucrează mai sigur decît biata noastră știință, încheie cu modestie maiorul, continuînd să-și șteargă în răspăr, cu batista, mustățile rare. C. PETRESCU, Î. II 45. Cu mîna frecăm în răspăr blana unei pisici negre. La TDRG; b) fig. împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare. Dunărea... pe mijloc face spume cînd o ia vîntul în răspăr. STANCU, D. 193. Să mergem repede, în fața vîntului, să-l luăm în răspăr. IBRĂILEANU, A. 76. Vîntul, ridicat dinspre mare, sufla în răspăr apa albastră a uriașului fluviu și o da, răzvrătită, înapoi. MACEDONSKI, O. III 64. ◊ Loc. adj. și adv. În răspăr = potrivnic, ostil; echivoc. Mi-a răspuns în răspăr.Purtarea dumnealor unul cu altul e mai mult în răspăr, dar are să vie vremea să spuie dumneaei ce are de spus. SADOVEANU, N. F. 113. ◊ Loc. prep. În răspărul... = în ciuda, în pofida... Trec eu Dunărea în răspărul primejdiei. GALACTION, O. I 186. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs (v. ironiza); a trata aspru, a dojeni, a brusca. Văzîndu-se luat în răspăr, s-a supărat boierul. STANCU, D. 39. Nu-i venea să creadă că nu-l mai ia în unghii și în răspăr. C. PETRESCU, A. R. 38. Stînd plecat pe carte, Neadormit, lua-n răspăr A sale-nvățături deșarte, Doar o găsi vrun adevăr. VLAHUȚĂ, O. A. 117. (Rar) A-i merge cuiva în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întîmpina greutăți. Poate că la început i-ar fi mers mai în răspăr, dar pe urmă s-ar fi deprins. MIRONESCU, S. A. 58. 2. (Rar) Răfuială. Lîngă zidurile episcopiei... era să-i fie mai lesne orișicui, la ziua de răspăr și de haraci. GALACTION, O. I 279.

RĂSPĂR ~ i n.: În ~ a) în direcția opusă creșterii naturale a părului; b) în sens opus; invers; c) dușmănos. A lua (pe cineva) în ~ a mustra aspru (pe cineva); a trata (pe cineva) cu asprime; a brusca. /răs- + păr

răspăr m. peștișor cu spini pe spinare (Gastrosteus pungitius). [Slav. RAS și păr]. ║ adv. în răspăr, în direcțiune opusă părului, contrar: a lua în răspăr, a trata aspru pe cineva.

răspăr m., pl. erĭ (răs- și păr 1). Dun. Un fel de ghiborț foarte rar (acerina Schraester). S. n. În răspăr (toată țara), contra păruluĭ: a te rade în răspăr (cu perdaf), a peria haĭna în răspăr. A lua pe cineva în răspăr, a-l trata aspru, a-l lua răpede, a-l brusca.

rasper sn vz răspăr1

răpări sfp vz răspăr2

răspăl sn vz răspăr2

răspăn sn vz răspăr2 corectat(ă)

răspâ sm vz răspăr1

răsper sm vz răspăr

resper sm vz răspăr1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răspăr s. n. (în: în ~)

răspăr (în expr.) s. n.

răspăr s. n., pl. răspări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.

RĂSPĂR s. v. baboi, biban, ghiborț.

răspăr s. v. BIBAN. GHIBORȚ.

RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

Intrare: răspăr
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspăr
  • răspărul
  • răspăru‑
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
rasper
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
resper
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răsper
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspârț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răspărsubstantiv neutru

  • 1. rar Răfuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răfuială
    • format_quote Lîngă zidurile episcopiei... era să-i fie mai lesne orișicui, la ziua de răspăr și de haraci. GALACTION, O. I 279. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune adverbială În răspăr = împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rămase așa încurcat, mîngîindu-și mustața subțire și căruntă în răspăr. CAMIL PETRESCU, O. II 303. DLRLC
    • format_quote Sîngele lucrează mai sigur decît biata noastră știință, încheie cu modestie maiorul, continuînd să-și șteargă în răspăr, cu batista, mustățile rare. C. PETRESCU, Î. II 45. DLRLC
    • format_quote Cu mîna frecăm în răspăr blana unei pisici negre. La TDRG. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune adverbială În răspăr = împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dunărea... pe mijloc face spume cînd o ia vîntul în răspăr. STANCU, D. 193. DLRLC
    • format_quote Să mergem repede, în fața vîntului, să-l luăm în răspăr. IBRĂILEANU, A. 76. DLRLC
    • format_quote Vîntul, ridicat dinspre mare, sufla în răspăr apa albastră a uriașului fluviu și o da, răzvrătită, înapoi. MACEDONSKI, O. III 64. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În răspăr = echivoc, ostil, potrivnic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mi-a răspuns în răspăr. DLRLC
    • format_quote Purtarea dumnealor unul cu altul e mai mult în răspăr, dar are să vie vremea să spuie dumneaei ce are de spus. SADOVEANU, N. F. 113. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune prepozițională În răspărul... = în ciuda..., în pofida... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trec eu Dunărea în răspărul primejdiei. GALACTION, O. I 186. DLRLC
  • chat_bubble A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Văzîndu-se luat în răspăr, s-a supărat boierul. STANCU, D. 39. DLRLC
    • format_quote Stînd plecat pe carte, Neadormit, lua-n răspăr A sale-nvățături deșarte, Doar o găsi vrun adevăr. VLAHUȚĂ, O. A. 117. DLRLC
  • chat_bubble A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a dojeni aspru. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu-i venea să creadă că nu-l mai ia în unghii și în răspăr. C. PETRESCU, A. R. 38. DLRLC
  • chat_bubble rar A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Poate că la început i-ar fi mers mai în răspăr, dar pe urmă s-ar fi deprins. MIRONESCU, S. A. 58. DLRLC
etimologie:
  • răs- + păr. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.