13 definiții pentru rărunchi

RĂRÚNCHI, rărunchi, s. m. (Pop.) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus.

RĂRÚNCHI, rărunchi, s. m. (Pop.) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus.

RĂRÚNCHI, rărunchi, s. m. (Învechit și popular) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. Cum te văd, sameni a avea său la rărunchi. CREANGĂ, P. 201. 2. Adîncul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității sau al sensibilității); fig. interiorul, mijlocul unui lucru. Mitrea a gemut pînă în fundul rărunchilor și s-a dus. SADOVEANU, M. C. 42. [Dreptatea] de corbii sugrumării e roasă la rărunchi. MACEDONSKI, O. I 46. Am dat o atențiune continuă... tuturor descoperirilor ce s-au putut face, sau în rărunchii pămîntului, sau în bolțile umede. ODOBESCU, S. II 236. Să mă bucur din rărunchii inimii mele. FILIMON, C. 45.

rărúnchi (pop.) s. m., pl. rărúnchi, art. rărúnchii

rărúnchi s. m., pl. rărúnchi

RĂRÚNCHI s. v. boglar, piciorul-cocoșului, rinichi, șale, untișor.

rărúnchi (rărúnchi), s. m.1. Rinichi. – 2. Măruntaie. – Var. răruchi, rănunchi. Lat. *rĕnŭncŭlus (Pușcariu 1439; REW 7213), cf. sicil. ranuggiu, engad. nirunkel. Fonetic s-a confundat cu rărunchi, s. m. (plantă, Ranunculus pedatus, R. aureus), din lat. ranŭncŭlus (Candrea). Cf. rinichi.

RĂRÚNCHI ~ m. 1) pop. (la om și la animalele superioare) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară; rinichi. ◊ A avea seu la ~ a fi înstărit. 2) Parte interioară a corpului omenesc considerată ca centru al vitalității sau sensibilității. ◊ A ofta din ~ a ofta din greu. /<lat. renunculus

rărúnchĭ m., pl. tot așa (din maĭ vechĭu rănunchĭ, lat. *renúnculus, dim. d. ren, renis, rinichĭ. P. term., cp. cu genuchĭ, cărunt și mărunt. V. rinichĭ). Est. Rinichĭ. Fig. (și’n vest). Sediu sensibilitățiĭ morale: cu rănunchiĭ zdrobițĭ de mîhnire (Isp.) A fi ĭeșit din rărunchiĭ națiuniĭ (Iron.), a fi fiu poporuluĭ, a simți ca poporu.

rărunchiu m. 1. rinichiu; 2. fig. sediul sensibilității morale: pleacă cu rărunchii sdrobiți de mâhnire ISP.; 3. Bot. floare broștească. [V. rinichiu].

rinichiu (rărunchiu) m. 1. una din cele două glande așezate de ambele părți ale coloanei vertebrale, secretând urina: boală de rinichi; 2. la bucătărie: rinichi de vacă. [Lat. RENICULUS].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

rărunchi s. v. BOGLAR. PICIORUL-COCOȘULUI. RINICHI. ȘALE. UNTIȘOR.

rărúnchi, s.m. – (pop.) 1. Rinichi. 2. Măruntaie. 3. Interiorul trupului omenesc (considerat, în vechea antropologie, ca sediul interior al vitalității). În expr. a striga din rărunchi = a striga cu putere, din tot sufletul. – Lat. renunculus < ren, renis „rinichi” (Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX).

Intrare: rărunchi
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rărunchi rărunchiul
plural rărunchi rărunchii
genitiv-dativ singular rărunchi rărunchiului
plural rărunchi rărunchilor
vocativ singular
plural