15 definiții pentru răpitor hrăpitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

răpitor, ~oare [At: PO 175/23 / V: (înv) hr~, ~iu, rip~ / Pl: ~i, ~oare / E: răpi2 + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care răpește2 (1) pe cineva. 3 a (D. păsări sau animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie Si: (înv) rapace (1), (îvr) răpicios. 4 sfp Ordin de păsări care își procură hrana prin răpirea altor animale mici. 5 sf (Lsg) Pasăre care face parte din ordinul răpitoarelor (4). 6 a (Fig) Care ia viața cuiva Si: omorâtor, ucigaș. 7-8 smf, a (Persoană) care ia pe nedrept un bun al altuia. 9-10 smf, a (Persoană) care uzurpă un drept al altuia. 11 a (Fig) Încântător.

RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. (Astăzi rar) 1. (Mai ales substantivat) (Cel) care răpește o persoană. Nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. ISPIRESCU, L. 27. ♦ (Pasăre sau animal) care răpește animale și le sfîșie pentru a le mînca; numele unui ordin de păsări de acest fel. În cuprinsul zonelor oprite vînătoarea este interzisă. Se va putea face numai combaterea răpitoarelor, pe baza unei autorizații. B. O. 1953, 36. ♦ (Cel) care ia pe nedrept un bun al altuia, care despoaie pe altul (v. hrăpăreț); care uzurpă un drept al altuia (v. uzurpator). Nu fi răpitor. NEGRUZZI, S. I 249. Alexandru Lăpușneanul... se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. id. ib. 137. 2. Fig. Fermecător, încîntător. Templul... Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103. Mi se desfășoară dinaintea minții uimite priveliști așa de răpitoare. ODOBESCU, S. III 93. Ș-apoi cîntă-mi viers de dor, Cu glas dulce, răpitor. ALECSANDRI, P. P. 206.

RĂPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care răpește. Animal ~. 2) (despre persoane) Care caută să se îmbogățească răpind; lacom de agoniseală; rapace. 3) fig. Care produce impresie foarte puternică; hipnotizant; fascinant. Femeie de o frumusețe ~oare. /a răpi + suf. ~tor

răpitor a. 1. care răpește, lacom de pradă: lup răpitor; 2. fig. pornit: om răpitor; 3. fermecător: cu o voce răpitoare. ║ m. cel ce răpește. ║ n. pl. răpitoarele, păsări de pradă.

răpitór, -oáre adj. Care răpește, rapace, care se răpede la pradă: șoĭmu e răpitor. Fig. Rapace, lacom de cîștig: hi poate hi pentru răutățile eĭ, că era o femeĭe răpitoare (Vechĭ). Fărmăcător, încîntător (fr. ravissant): o femeĭe răpitoare. F. pl. Zool. Păsărĭ de pradă (pajura, vulturu, șoĭmu, ulĭu, bufnița) grupate într’un ordin.

RĂPITOÁRE ~ f. 1) la pl. Ordin de păsări de talie mare, cu cioc gros și încovoiat, care se hrănesc cu alte păsări și cu mamifere mici (reprezentanți: vulturul, uliul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. ~ de zi. ~ de noapte. /a răpi + suf. ~toare

hrăpitor m. jăfuitor: o lăsa în seama hrăpitorilor OD.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răpitór adj. m., pl. răpitóri; f. sg. și pl. răpitoáre

răpitór adj. m., pl. răpitóri; f. sg. și pl. răpitoáre

răpitoáre s. f., g.-d. art. răpitoárei; pl. răpitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPITÓR adj. 1. prădalnic, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~oare.) 2. v. încântător.

RĂPITOR adj. 1. prădalnic, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~.) 2. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

răpitoare, răpitoare s. f. prostituată.

Intrare: răpitor
răpitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpitor
  • răpitorul
  • răpitoru‑
  • răpitoare
  • răpitoarea
plural
  • răpitori
  • răpitorii
  • răpitoare
  • răpitoarele
genitiv-dativ singular
  • răpitor
  • răpitorului
  • răpitoare
  • răpitoarei
plural
  • răpitori
  • răpitorilor
  • răpitoare
  • răpitoarelor
vocativ singular
plural
hrăpitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăpitor
  • hrăpitorul
  • hrăpitoru‑
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarea
plural
  • hrăpitori
  • hrăpitorii
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarele
genitiv-dativ singular
  • hrăpitor
  • hrăpitorului
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarei
plural
  • hrăpitori
  • hrăpitorilor
  • hrăpitoare
  • hrăpitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răpitor hrăpitor

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care răpește pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. ISPIRESCU, L. 27.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat feminin (la) plural Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • În cuprinsul zonelor oprite vînătoarea este interzisă. Se va putea face numai combaterea răpitoarelor, pe baza unei autorizații. B. O. 1953, 36.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. (la) singular Pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • Nu fi răpitor. NEGRUZZI, S. I 249.
        surse: DLRLC
      • Alexandru Lăpușneanul... se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat Care vrăjește, captivează.
    exemple
    • Templul... Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • Mi se desfășoară dinaintea minții uimite priveliști așa de răpitoare. ODOBESCU, S. III 93.
      surse: DLRLC
    • Ș-apoi cîntă-mi viers de dor, Cu glas dulce, răpitor. ALECSANDRI, P. P. 206.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Răpi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09