2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg; adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti1 (1). 3 vt (Înv) A invidia. 4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a jefui, a răpi2 (5), a uzurpa.

A SE RĂPȘTÍ mă ~ésc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton

A RĂPȘTÍ ~ésc intranz. reg. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton

răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].

răpște sf [At: VARLAAM, C. 327 / V: ~tă / Pl: ? / E: pvb răpști] (Înv) Mustrare.

RĂPȘTE s.f. (Mold., Trans. N) Mustrare, dojană. A: Pentru răpșta și pentru cleveta ce grăi împrotiva frățîne-său . . . audzi Dumnedzău și să mănie. VARLAAM. Înmulțiindu-să creștinii, fu răpște de alte limbi cătră jidovi. AP. 1646, 16v; cf. DOSOFTEI, VS. C: Să nu, grăim cuvinte de răpște spre Dumnedzău. POGREB., 100v. Variante: răpștă (VARLAAM). Etimologie: răpști. Cf. b ă n a t (4), p r e o b r ă z i t u r ă, p r o b o z e a l ă.

rắpște f. (d. răpștesc). Dos. Acțiunea de a te răpști.

răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răpștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 să răpșteáscă

răpștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răpșteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPȘTÍ vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.

răpști vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA.

RĂPȘTE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

răpște s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpștí (răpștésc, răpștít), vb.1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).

Intrare: răpști
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpști
  • răpștire
  • răpștit
  • răpștitu‑
  • răpștind
  • răpștindu‑
singular plural
  • răpștește
  • răpștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpștesc
(să)
  • răpștesc
  • răpșteam
  • răpștii
  • răpștisem
a II-a (tu)
  • răpștești
(să)
  • răpștești
  • răpșteai
  • răpștiși
  • răpștiseși
a III-a (el, ea)
  • răpștește
(să)
  • răpștească
  • răpștea
  • răpști
  • răpștise
plural I (noi)
  • răpștim
(să)
  • răpștim
  • răpșteam
  • răpștirăm
  • răpștiserăm
  • răpștisem
a II-a (voi)
  • răpștiți
(să)
  • răpștiți
  • răpșteați
  • răpștirăți
  • răpștiserăți
  • răpștiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpștesc
(să)
  • răpștească
  • răpșteau
  • răpști
  • răpștiseră
Intrare: răpște
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpște
  • răpștea
plural
  • răpști
  • răpștile
genitiv-dativ singular
  • răpști
  • răpștii
plural
  • răpști
  • răpștilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)