2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

RĂPȘTI, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

RĂPȘTI, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg; adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti1 (1). 3 vt (Înv) A invidia. 4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a jefui, a răpi2 (5), a uzurpa.

A SE RĂPȘTI mă ~esc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton

A RĂPȘTI ~esc intranz. reg. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton

răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].

răpși v vz răpști

răpștă sf vz răpște

răpște sf [At: VARLAAM, C. 327 / V: ~tă / Pl: ? / E: pvb răpști] (Înv) Mustrare.

răpti v vz răpști

răptști v vz răpști

râpști v vz răpști

răpște f. (d. răpștesc). Dos. Acțiunea de a te răpști.

răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.

Ortografice DOOM

răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, 3 sg. răpștește, imperf. 1 răpșteam; conj. prez. 1 sg. să răpștesc, 3 să răpștească

răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 să răpștească

răpști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 sg. și pl. răpștească

Etimologice

răpști (răpștesc, răpștit), vb.1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).

Sinonime

RĂPȘTI vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.

răpști vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA.

RĂPȘTE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

răpște s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

Regionalisme / arhaisme

RĂPȘTĂ s.f. v. răpște.

RĂPȘTE s.f. (Mold., Trans. N) Mustrare, dojană. A: Pentru răpșta și pentru cleveta ce grăi împrotiva frățîne-său . . . audzi Dumnedzău și să mănie. VARLAAM. Înmulțiindu-să creștinii, fu răpște de alte limbi cătră jidovi. AP. 1646, 16v; cf. DOSOFTEI, VS. C: Să nu, grăim cuvinte de răpște spre Dumnedzău. POGREB., 100v. Variante: răpștă (VARLAAM). Etimologie: răpști. Cf. b ă n a t (4), p r e o b r ă z i t u r ă, p r o b o z e a l ă.

Intrare: răpști
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpști
  • răpștire
  • răpștit
  • răpștitu‑
  • răpștind
  • răpștindu‑
singular plural
  • răpștește
  • răpștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpștesc
(să)
  • răpștesc
  • răpșteam
  • răpștii
  • răpștisem
a II-a (tu)
  • răpștești
(să)
  • răpștești
  • răpșteai
  • răpștiși
  • răpștiseși
a III-a (el, ea)
  • răpștește
(să)
  • răpștească
  • răpștea
  • răpști
  • răpștise
plural I (noi)
  • răpștim
(să)
  • răpștim
  • răpșteam
  • răpștirăm
  • răpștiserăm
  • răpștisem
a II-a (voi)
  • răpștiți
(să)
  • răpștiți
  • răpșteați
  • răpștirăți
  • răpștiserăți
  • răpștiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpștesc
(să)
  • răpștească
  • răpșteau
  • răpști
  • răpștiseră
răpși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râpști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răptști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răpște
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpște
  • răpștea
plural
  • răpști
  • răpștile
genitiv-dativ singular
  • răpști
  • răpștii
plural
  • răpști
  • răpștilor
vocativ singular
plural
răpștă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpști, răpștescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.