RĂPȘTE s.f. (Mold., Trans. N) Mustrare, dojană. A: Pentru răpșta și pentru cleveta ce grăi împrotiva frățîne-său . . . audzi Dumnedzău și să mănie. VARLAAM. Înmulțiindu-să creștinii, fu răpște de alte limbi cătră jidovi. AP. 1646, 16^v; cf. DOSOFTEI, VS. C: Să nu, grăim cuvinte de răpște spre Dumnedzău. POGREB., 100^v. Variante: răpștă (VARLAAM). Etimologie: răpști. Cf. b ă n a t (4), p r e o b r ă z i t u r ă, p r o b o z e a l ă.