12 definiții pentru rămășag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.

RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.

rămășag sn [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / V: (reg) sf / Pl: ~uri, (reg) ~age / E: rămas1 + -șag] 1 (Mai ales în construcție cu verbe ca „a pune”, „a prinde”, „a face”) Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare se obligă a oferi o răsplată (în bani sau obiecte) aceleia dintre ele care va avea dreptate Si: pariu, prinsoare, (îvp) rămas1 (4), (reg) rămășeală, rămaș, rămășiță2. 2 (Reg) Rămășiță1 (1).

RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (În construcție cu verbele «a pune», mai rar «a face» sau «a angaja») Prinsoare, pariu. Mă pun rămășag pe-o vadră de vin c-așa are să fie. SADOVEANU, O. VIII 254. Din loji și pînă-n galerii, Se angajase rămășaguri Și se iveau discuții vii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 184. Aș pune rămășag că istoria vieții d-tale a să ne facă să adormim. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (În construcție cu verbele «a pierde» sau «a cîștiga») Angel a prăpădit rămășagul, adică două butelii de șampanie. ALECSANDRI, O. P. 313.

RĂMĂȘÁG ~uri n. Înțelegere între persoane care, susținând lucruri contrare, se obligă să dea o compensație materială celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A câștiga un ~. /rămas + suf. ~șag

rămășag n. prinsoare: a câștigat rămășagul. [Tras din rămas].

rămășág n., pl. urĭ (d. rămas cu suf. ung. -șag). Prinsoare, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se întîmplă cum zice el: pun rămășag pe o sută de francĭ că Dunărea va îngheța la noapte. V. vĭerșun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rămășág s. n., pl. rămășáguri

rămășág s. n., pl. rămășáguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂMĂȘAG s. pariu, prinsoare, (înv. și pop.) rămas, (reg.) rămaș, rămășeală, rămășiță. (A face ~ cu cineva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rămășág, rămășaguri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi, 1925: 251). – Din rămas + suf. -șag (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

rămășág, -uri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi 1925: 251). – Din rămas + -șag.

Intrare: rămășag
rămășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămășag
  • rămășagul
  • rămășagu‑
plural
  • rămășaguri
  • rămășagurile
genitiv-dativ singular
  • rămășag
  • rămășagului
plural
  • rămășaguri
  • rămășagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)