rămășag sn [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~age / E: rămas¹ + -șag] 1 (Mai ales în construcție cu verbe ca „a pune”, „a prinde”, „a face”) Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare se obligă a oferi o răsplată (în bani sau obiecte) aceleia dintre ele care va avea dreptate Si: pariu, prinsoare, (îvp) rămas¹ (4), (reg) rămășeală, rămaș, rămășiță². 2 (Reg) Rămășiță¹ (1).