2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

RĂBLĂRIT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.

RĂBLĂRIT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.

răblărit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 3 / Pl: ~iți, ~e / E: răbdări] Rablagit (1).

răblărit a. uzat: haine răblărite. [Tras din rablă].

răblări vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: rablă + -ări] (Rar) 1 A uza. 2 A strica.

răblărésc v. tr. (d. rablă). Rar. Mă uzez, mă stric, mă rod, mă deteriorez: cĭobote răblărite.

Ortografice DOOM

răblărit (fam.) (desp. ră-blă-) adj. m., pl. răblăriți; f. răblări, pl. răblărite

răblărit (fam.) (ră-blă-) adj. m., pl. răblăriți; f. răblărită, pl. răblărite

răblărit adj. m. (sil. -blă-), pl. răblăriți; f. sg. răblărită, pl. răblărite

Etimologice

RĂBLĂRI, răblăresc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă)

Argou

răblărit, -ă, răblăriți, -te adj. uzat, vechi

Sinonime

RĂBLĂRIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.

răblărit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT.

Intrare: răblărit
răblărit adjectiv
  • silabație: ră-blă-rit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răblărit
  • răblăritul
  • răblăritu‑
  • răblări
  • răblărita
plural
  • răblăriți
  • răblăriții
  • răblărite
  • răblăritele
genitiv-dativ singular
  • răblărit
  • răblăritului
  • răblărite
  • răblăritei
plural
  • răblăriți
  • răblăriților
  • răblărite
  • răblăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: răblări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răblări
  • răblărire
  • răblărit
  • răblăritu‑
  • răblărind
  • răblărindu‑
singular plural
  • răblărește
  • răblăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răblăresc
(să)
  • răblăresc
  • răblăream
  • răblării
  • răblărisem
a II-a (tu)
  • răblărești
(să)
  • răblărești
  • răblăreai
  • răblăriși
  • răblăriseși
a III-a (el, ea)
  • răblărește
(să)
  • răblărească
  • răblărea
  • răblări
  • răblărise
plural I (noi)
  • răblărim
(să)
  • răblărim
  • răblăream
  • răblărirăm
  • răblăriserăm
  • răblărisem
a II-a (voi)
  • răblăriți
(să)
  • răblăriți
  • răblăreați
  • răblărirăți
  • răblăriserăți
  • răblăriseți
a III-a (ei, ele)
  • răblăresc
(să)
  • răblărească
  • răblăreau
  • răblări
  • răblăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răblărit, răblăriadjectiv

etimologie:
  • rablă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.