21 de definiții pentru röntgen roentgen (cel mult 20 afișate)

school Articole pe această temă:

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÖNTGEN, (1) röntgeni, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. ◊ (Adjectival) Raze rontgen. 2. S. n. Aparat cu care se produc raze X. [Pr.: röntghen.Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. corectată

RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. ◊ Radiații X sau γ. [Pr.: rönt-ghen.Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. corectată

RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ́NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)

RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖNT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)

RÓENTGEN s. m. v. röntgen.

roentghen [At: GRAUR, N. P. 152 / P: röntghen / S și: rentghen / Pl: ~i sm / E: np Roentgen] 1 sm Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. 2 sn Aparat cu care se produc raze X.

ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].

ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].

ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()

stea-roentgen s. f. (astron.) Stea care emite radiații X ◊ „Oamenii de știință din R.S.S. Azerbaidjană au infirmat opinia potrivit căreia așa-numitele stele-roentgen se sting și dispar după o perioadă de strălucire.” R.l. 4 VII 78 p. 6 [pron. stea rönghen] //din stea + roentgen//

ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. Unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!röntgen1 (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r

Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu

!röntgen2 (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n.

röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r

röntgen/roentgen (aparat) s. n. [pron. germ. rönt-ghen]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROENTGEN, familie de ebeniști germani: Abraham R. (1711-1793) și fiul său David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier în stil rococo.

arată toate definițiile

Intrare: röntgen
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • röntgen
  • röntgenul
  • röntgenu‑
plural
  • röntgeni
  • röntgenii
genitiv-dativ singular
  • röntgen
  • röntgenului
plural
  • röntgeni
  • röntgenilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: germ. rönghen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roentgen
  • roentgenul
  • roentgenu‑
plural
  • roentgeni
  • roentgenii
genitiv-dativ singular
  • roentgen
  • roentgenului
plural
  • roentgeni
  • roentgenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)