10 definiții pentru rândaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om angajat pentru muncile obișnuite dintr-o gospodărie; servitor, slugă. – Rândui + suf. -aș.

RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într-o gospodărie; servitor, slugă. – Rândui + suf. -aș.

RÂNDÁȘ ~i m. înv. Persoană angajată la stăpân, mai ales pentru treburi casnice; slugă; servitor. ~ la moșier. /a rândui + suf. ~aș

rândaș m. servitor în curte și la bucătărie, slugă la cai. [Lit. slugă de rând].

RÎNDÁȘ, rîndași, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu pentru munci de rînd, într-o gospodărie particulară. Trase îndelung de sîrma clopotului, și abia tîrziu veni un rîndaș să-i deschidă. DUMITRIU, N. 105. Vede în partea grajdului o spărtură în uluci... pe unde aruncau rîndașii gunoiul. CARAGIALE, O. III 20. Se înfățișă înainte-i un rîndaș de la bucătărie. FILIMON, C. 242.

rîndáș m. (vsl. rendašĭ [Bărb. Ind. 251] saŭ d. rînd, adică „acela care servește cu rîndu, alternativ”). Servitor care are casa luĭ și servește la un stăpîn, alternînd cu altu, un timp oare-care (zile, săptămînĭ) la lucrărĭ maĭ grele saŭ maĭ brute. Servitor auxiliar. – Fem. -ășíță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rândáș s. m., pl. rândáși

rândáș s. m., pl. rândáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂNDÁȘ s. servitor, slugă. (~ la un moșier.)

RÎNDAȘ s. servitor, slugă. (~ la un moșier.)

Intrare: rândaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rândaș
  • rândașul
  • rândașu‑
plural
  • rândași
  • rândașii
genitiv-dativ singular
  • rândaș
  • rândașului
plural
  • rândași
  • rândașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)