opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

RÂGÂITURĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.

RÂGÂITURĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.

răgăitură sf vz râgâitură

râgăitură sf vz râgâitură

râgâit1 sn [At: REBREANU, I. 34 / Pl: ~uri / E: râgâi1] 1-2 Râgâire (1-2). 3-4 Zgomot produs prin râgâire (1-2) Si: râgâială (1-2), râgâitură (1-2).

râgâit2, ~ă a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: râgâi1] 1 Care este scos din gât datorită eliminării gazelor din stomac. 2 Hârâit (2).

râgâitură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~găi~, răgăi~ / Pl: ~ri / E: râgâi1 + -tură] 1-4 Râgâit1 (1-4).

RÎGÎIT, rîgîituri, s. n. Rîgîială. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate, cîte un rîgîit larg. REBREANU, I. 34.

Ortografice DOOM

râgâitură s. f., pl. râgâituri

Sinonime

RÂGÂIT s. (FIZIOL.) eructație, râgâială, râgâitură.

RÂGÂITURĂ s. (FIZIOL.) eructație, râgâială, râgâit.

RÎGÎIT s. (FIZIOL.) eructație, rîgîială, rîgîitură.

RÎGÎITURĂ s. (FIZIOL.) eructație, rîgîială, rîgîit.

Intrare: râgâit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râgâit
  • râgâitul
  • râgâitu‑
plural
  • râgâituri
  • râgâiturile
genitiv-dativ singular
  • râgâit
  • râgâitului
plural
  • râgâituri
  • râgâiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: râgâitură
râgâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râgâitură
  • râgâitura
plural
  • râgâituri
  • râgâiturile
genitiv-dativ singular
  • râgâituri
  • râgâiturii
plural
  • râgâituri
  • râgâiturilor
vocativ singular —
plural —
răgăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râgăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râgâit, râgâiturisubstantiv neutru

  • 1. Eructație, râgâială, râgâitură. DLRLC
    sinonime: eructație râgâială râgâitură
    • format_quote Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate, cîte un rîgîit larg. REBREANU, I. 34. DLRLC

râgâitură, râgâiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Râgâi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.