7 definiții pentru râgâitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂGÂITURĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.

RÂGÂITURĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.

râgâitu sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~găi~, răgăi~ / Pl: ~ri / E: râgâi1 + -tură] 1-4 Râgâit1 (1-4).

răgăitu sf vz râgâitură

râgăitu sf vz râgâitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râgâitu s. f., pl. râgâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂGÂITU s. (FIZIOL.) eructație, râgâială, râgâit.

RÎGÎITU s. (FIZIOL.) eructație, rîgîială, rîgîit.

Intrare: râgâitură
râgâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râgâitu
  • râgâitura
plural
  • râgâituri
  • râgâiturile
genitiv-dativ singular
  • râgâituri
  • râgâiturii
plural
  • râgâituri
  • râgâiturilor
vocativ singular
plural
răgăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râgăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râgâitu, râgâiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Râgâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.