14 definiții pentru putință potință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTÍNȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fără a putea să... 2. (Fiz.; înv.) Putere. – Lat. potentia.

PUTÍNȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fără a putea să... 2. (Fiz.; înv.) Putere. – Lat. potentia.

putință sf [At: PRAV. LUCACI, 172 / V: (înv) pot~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: putea + -ință] 1 Putere (1). 2-3 (Îljv) Peste ~ sau peste ~ța cuiva (Care este) mai presus de puterile sau posibilitățile (de realizare ale) cuiva. 4 (Rar; îal) Foarte tare. 5-6 (Îljv) Cu ~ Posibil. 7 (Îlav) Pe cât cu ~ Pe cât este posibil. 8-9 (Îlv) A(-i) fi cu ~ sau (înv) a(-i) fi (la, prin) ~ A (se) putea (16-17). 10 (Îe) A(-i) sta cuiva în (sau, înv, prin) ~ ori a fi în ~ța cuiva A depinde (numai) de cineva realizarea a ceva. 11 (Îe) A face tot ce-i stă în (sau, înv, prin) ~ A face tot posibilul. 12 (Îla) Cel mai... cu ~ Extrem de... 13 (Îvr; îe) A fi fără ~ A nu mai avea nici o posibilitate de a realiza ceva. 14 (Rar; îe) A fi în ~ța de a... A fi în situația de a... 15 (Înv; îe) Pe (sau prin) cât îi va fi cuiva (sau îl iartă pe cineva) ~ța În măsura în care (îi) este posibil. 16 (Îrg) Stare materială. 17 (Îrg; pex) Situație socială. 18 (Îla) Cu ~ sau cu ~ți Înstărit. 19 (Înv) Influență (a cuiva). 20 Modalitate de realizare Si: (îvp) putere (96), (înv) puterință (2), putincioșie, (reg) modru, (îvr) putibilitate. 21 Posibilitate (1). 22 (Îvr) Putere (35). 23 (Îvr) Țară. 24-26 (Fiz; teh; asr) Putere (86-88).

PUTÍNȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și putința lor de înțelegere. SADOVEANU, E. 96. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu-atîta întuneric, c-a pus In minte-ne stăvili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. ◊ Expr. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. E peste putință a mai continua drumul înainte cu vîntul din față. BART, S. M. 19. Peste putință de spus ce am văzut. CARAGIALE, O. III 248. La noapte așteaptă-mă...Ce zici? peste putință! BOLINTINEANU, O. 371. După putință = cum poate, potrivit cu mijloacele sau posibilitățile cuiva. Se îmbracă după putință. Cel mai... cu putință = cel mai... posibil; extrem de..., în cel mai înalt grad. Eu sînt omul cel mai serviabil cu putință. C. PETRESCU, C. V. 134. A face tot ce-i stă în (sau, învechit, prin) putință = a face tot posibilul. Belciug va face tot ce-i va sta în putință să-l scoată din casa lui. REBREANU, I. 84. Tu știi că am făcut tot ce mi-a stat în putință. ISPIRESCU, L. 95. A fi (sau a-i fi cuiva) cu (sau, învechit, prin) putință să... = a fi posibil să..., a (se) putea. Sub pămîntul pe care creștea iarbă, nu era cu putință să fie săpate gropi. BOGZA, O. 34. Așadar, potolindu-se și văzînd în sfîrșit că nu e prin putință a sta cu armele împotriva cotropitorilor, Mihnea porunci să se gătească de plecare. ODOBESCU, S. A. 107. Dacă-ți este cu putință, Te rog fă ș-a mea voință: Nu ieși seara-n uliță, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246. A-i sta cuiva în putință (sau învechit) a fi în putința cuiva (să)... = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva, a fi posibil de realizat. De-ar fi-n a mea putință să fac precum doresc, Aș pune pe-a ta frunte un diadem de stele. ALECSANDRI, P. I 165. Fără putința (sau putință) de... = fără a putea să... Îl vede acum, înaintea lui, fără putință de a-și mai reaminti ceva. SAHIA, N. 76. 2. (Fiz.; învechit) Putere.

PUTÍNȚĂ ~e f. 1) Capacitate potențială; posibilitate. ◊ După ~ în concordanță cu mijloacele de care dispune cineva. Peste ~ peste puteri. A (nu) fi cu ~ a (nu) se putea. A face tot ce-i stă în ~ a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile. 2) înv. v. PUTERE. /a putea + suf. ~ință

putință f. posibilitate: e peste putința omenească. [V. putere].

putínță f., pl. e (lat. pătentia, putere. V. plenipotență). Posibilitate: acest lucru e cu putință, ĭar cel-lalt e peste putință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

putínță s. f., g.-d. art. putínței; pl. putínțe

putínță s. f., g.-d. art. putínței; pl. putínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTÍNȚĂ s. v. forță, putere, stat, țară.

PUTÍNȚĂ s. 1. v. capacitate. 2. v. posibilitate. 3. v. mod.

PUTINȚĂ s. 1. capacitate, forță, posibilitate, putere, (înv.) puterință, puternicie. (~ de a face ceva.) 2. posibilitate, putere, stare, (înv.) putincioșie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (O altă ~ de a rezolva problema.)

putință s. v. FORȚĂ. PUTERE. STAT. ȚARĂ.

Intrare: putință
putință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putință
  • putința
plural
  • putințe
  • putințele
genitiv-dativ singular
  • putințe
  • putinței
plural
  • putințe
  • putințelor
vocativ singular
plural
potință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.