15 definiții pentru pustietate pustâietate pustânătate pusteitate pustiatate pustiitate pustinietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTIETÁTE, pustietăți, s. f. 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [Pr.: -ti-e-] – Pustiu + suf. -ătate.

PUSTIETÁTE, pustietăți, s. f. 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [Pr.: -ti-e-] – Pustiu + suf. -ătate.

pustietate sf [At: URECHE, L. 192 / P: ~ti-e~ / V: (reg) ~tâi~, ~tânăt~, ~iat~, (înv) ~teit~, ~inie~, (îvr) ~iit~ / Pl: ~tăți / G-D (rar) ăței / E: pustiu + -etate] 1 Pustiu (1). 2 (Spc) Deșert (23). 3 (Reg; îe) Ducă-se-n ~ Ducă-se pe pustii. 4 (Înv) Teritoriu devastat, jefuit Si: pustiu (12). 5 (Mol; Dob) Loc sau casă lăsată în paragină, părăsită. 6 (Îvr) Teren care nu aparține nimănui Si: pustiu (13). 7 Loc foarte puțin populat Si: (Îvp) pustiu (17), singurătate. 8 Liniște. 9 (Mol) Avere mare în bani.

PUSTIETÁTE, pustietăți, s. f. 1. Regiune lipsită de vegetație sau nepopulată de oameni; pustiu. În răsărit... se ridică dealurile pleșuve ale Sorogarilor și dricului, după care urmează ceața pustietăților dinspre Prut. SADOVEANU, E. 94. Deodată, luna aprinsă ca jăratecul răsări în zarea munților și pustietățile luminate se deschiseră pe o întindere nemărginită. DUNĂREANU, CH. 94. A mers iarăși un an de zile, prin niște pustietăți și mai grozave. CREANGĂ, O. A. 172. ♦ Loc izolat, puțin umblat. Cum putea dînsa să meargă acum, în cap de noapte, ea singură cu el în pustietatea aceea? SLAVICI, N. II 287. 2. Faptul de a fi lipsit (la un moment dat) de oameni; singurătate. Se uită împrejur îl apucă un frig de pustietatea tîrgului. DUMITRIU, N. 193. De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. Nu mai puteau trăi ca în pustietatea Bărăganului. C. PETRESCU, A. 311. ◊ (Poetic) Vîntul pustietății acum vîjîie prin meterezile lor, carele răsuna odată falnic de împușcături voinicești. ALECSANDRI, C. 101.

PUSTIETÁTE ~ăți f. 1) Loc părăsit, nelocuit sau neumblat. 2) fig. v. PUSTIU2. [Sil. -ti-e-] /pustiu + suf. ~ătate

pustietáte f. (d. pustie). Pustie, deșert, singurătate: a străbate pustietatea Sahareĭ, a locui în pustietate. – În P. P. pustieșag, pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pustietáte (-ti-e-) s. f., g.-d. art. pustietắții; (locuri) pl. pustietắți

pustietáte s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. pustietății; (locuri) pl. pustietăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSTIETÁTE s. 1. v. deșert. 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcime. (~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.)

PUSTIETATE s. 1. deșert, pustiu, (rar) pustiire, (reg.) pustieșag, (înv.) ariniș, pustiiciune. (~ Saharei.) 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcime. (~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.)

Intrare: pustietate
pustietate substantiv feminin
  • silabație: pus-ti-e-ta-te info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustietate
  • pustietatea
plural
  • pustietăți
  • pustietățile
genitiv-dativ singular
  • pustietăți
  • pustietății
plural
  • pustietăți
  • pustietăților
vocativ singular
plural
pustâietate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustâietate
  • pustâietatea
plural
  • pustâietăți
  • pustâietățile
genitiv-dativ singular
  • pustâietăți
  • pustâietății
plural
  • pustâietăți
  • pustâietăților
vocativ singular
plural
pustânătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustânătate
  • pustânătatea
plural
  • pustânătăți
  • pustânătățile
genitiv-dativ singular
  • pustânătăți
  • pustânătății
plural
  • pustânătăți
  • pustânătăților
vocativ singular
plural
pusteitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusteitate
  • pusteitatea
plural
  • pusteități
  • pusteitățile
genitiv-dativ singular
  • pusteități
  • pusteității
plural
  • pusteități
  • pusteităților
vocativ singular
plural
pustiatate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiatate
  • pustiatatea
plural
  • pustiatăți
  • pustiatățile
genitiv-dativ singular
  • pustiatăți
  • pustiatății
plural
  • pustiatăți
  • pustiatăților
vocativ singular
plural
pustiitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiitate
  • pustiitatea
plural
  • pustiități
  • pustiitățile
genitiv-dativ singular
  • pustiități
  • pustiității
plural
  • pustiități
  • pustiităților
vocativ singular
plural
pustinietate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustinietate
  • pustinietatea
plural
  • pustinietăți
  • pustinietățile
genitiv-dativ singular
  • pustinietăți
  • pustinietății
plural
  • pustinietăți
  • pustinietăților
vocativ singular
plural

pustietate pustâietate pustânătate pusteitate pustiatate pustiitate pustinietate

  • 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni).
    exemple
    • În răsărit... se ridică dealurile pleșuve ale Sorogarilor și dricului, după care urmează ceața pustietăților dinspre Prut. SADOVEANU, E. 94.
      surse: DLRLC
    • Deodată, luna aprinsă ca jăratecul răsări în zarea munților și pustietățile luminate se deschiseră pe o întindere nemărginită. DUNĂREANU, CH. 94.
      surse: DLRLC
    • A mers iarăși un an de zile, prin niște pustietăți și mai grozave. CREANGĂ, O. A. 172.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Loc izolat, puțin umblat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cum putea dînsa să meargă acum, în cap de noapte, ea singură cu el în pustietatea aceea? SLAVICI, N. II 287.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Loc părăsit, nelocuit sau neumblat.
        surse: NODEX
  • 2. Faptul de a fi lipsit (la un moment dat) de oameni.
    exemple
    • Se uită împrejur îl apucă un frig de pustietatea tîrgului. DUMITRIU, N. 193.
      surse: DLRLC
    • De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. Nu mai puteau trăi ca în pustietatea Bărăganului. C. PETRESCU, A. 311.
      surse: DLRLC
    • poetic Vîntul pustietății acum vîjîie prin meterezile lor, carele răsuna odată falnic de împușcături voinicești. ALECSANDRI, C. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pustiu + sufix -ătate
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX