pupele sfp vz păpălău

papală sf vz păpălău

papalău sm vz păpălău

papalâu sm vz păpălău

papalei sm vz păpălău

papăl sm vz păpălău

papălău sm vz păpălău

papel sm vz păpălău

papelă sf vz păpălău

păpălău sm [At: POLIZU / V: papală, ~lele, papalău, papalâu, papalei, papăl, pap~, papel, papelă, pupele / Pl: ~ăi / E: nct] (Bot) 1 (Reg; șîc papăl-beșicos) Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii, de mărimea unei cireșe, folosită în medicina populară Si: (reg) bășică, bășicuță, boborea, bobuschii, bubuclie, cireașa-evreului, cireșică-jidovească, curcubețică, dălac, fusui-sălbatic, gheorghinar, gogoașă, iarba-bubei (Physalis alkekengi). 2 (Reg; îf papalău) Mătrăgună (Atropa belladonna). 3 (Reg; îf papelă) Spanac porcesc (Chenopodium hybridum).

pupă² sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~pe / E: lat pupa] (Ent) Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, reprezentând faza de trecere de la larvă la adult Si: nimfă, (pop) păpușă.

pupă³ sf [At: MAT. DIALECT. I, 266 / Pl: ~pe / E: nct] (Reg) Cartof copt.

pupă¹ sf [At: MAIOR, T. 18/19 / Pl: ~pe / E: fr poupe] Parte de dinapoi a unei nave.

PĂPĂLĂU s. n. Plantă din familia solaneelor cu flori alb-gălbui și cu fructe roșii-portocalii de mărimea unei cireșe; crește prin păduri, tufișuri, vii etc. (Physalis Alkekengi).

PUPĂ², pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor grupe de insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă, crisalidă, păpușă.

PUPĂ¹, pupe, s. f. Partea de dinapoi a unei nave. Adusă de curent, pupa monitorul alunecă la vale. BOGZA, Î. 312. La pupă, pe dunetă, toate erau împodobite cu mult gust. BART, S. M. 26.

PUPĂ² s.f. Nimfă (3) [în DN]; crisalidă. [< fr. pupe, cf. lat. pupa – fetiță].

PUPĂ¹ s.f. Partea de dinapoi a unei nave. [< fr. poupe, cf. lat. puppis].

PUPĂ² s. f. nimfă (2). (< fr. pupe, lat. pupa)

PUPĂ¹ s. f. partea din spate a unei nave. (< fr. poupe)

PUPĂ² ~e f. 1) Stadiu intermediar între larvă și faza adultă din metamorfoza unor insecte; nimfă. 2) Organism de insectă aflat în acest stadiu de dezvoltare. /<lat. pupa

PUPĂ¹ ~e f. (în opoziție cu proră) Parte posterioară a unei nave. /<fr. poupe

păpălău m. plantă cu flori alb-gălbui, al cării fruct e o boabă roșie de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi): poporul vindecă cu această plantă buba și durerea de măsele. [Mold. papele: cf. ung. PAP, preot; la Brașov, păpădia se zice papalungă].

pupă f. partea de dinapoi a corăbiei.

păpălăŭ m. (ung. páponyá, id.). O plantă solanee cu florĭ albe gălbuĭ, cu fructu roș în formă de boabă roșie de mărimea uneĭ cireșe închis într’un cálice roș și unflat ca un balon (phýsalis alkekéngi). Poporu-l întrebuințează ca medicament contra bubeĭ rele și dureriĭ de măsele. Fructele luĭ îs diuretice. V. gogoașă.

2) *púpă f., pl. e (lat. pupa, păpușă. V, pupilă, pleoapă, copil și cocă 1). Șt. Nat. Crisalidă, gogoașă de insect lepidopter, forma dintre omidă și fluture.

1) *púpă f., pl. e (lat. pŭppis, it. poppa; fr. poupe [din it.]). Coada corăbiiĭ. V. proră.

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

!pupa² (nav.)/pupă s. f., art. pupa, g.-d. art. pupei; pl. pupe

pupă v. pupa

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

pupă s. f., g.-d. art. pupei; pl. pupe

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

pupa (direcție) s. f. invar.

pupă (larvă, parte a navei) s. f., g.-d. art. pupei, pl. pupe

PAPELĂ s. v. spanac-porcesc.

PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) v. gogoașă.

PUPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoașă, păpușă. (~ a unui fluture.)

papelă s. v. SPANAC-PORCESC.

papele s. pl. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU.

PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) gogoașă, (reg.) bășică, bășicuță, beșicuri (pl.), boborea, bubuclie, curcubețică, dalac, papele (pl.), puf, pufai, pufulete, buruiană-de-abubă, cireașa-evreului, cireașă-jidovească, fusui-sălbatec, iarba-bubei.

PUPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoașă, păpușă. (~ a unui fluture.)

păpălău, păpălăi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii ca niște cireșe; bășicuță, bășică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.

pupă, pupe, s.f. (reg.) cartof copt.

PĂPĂLĂU s. m. Plantă erbacee perenă din familia solanaceelor, înaltă de 25-60 cm, cu frunze ovale, flori albe-gălbui și fructul bacă roșie, închis în caliciul veziculos umflat (Physalis alkekengi). Cu excepția fructelor (folosite ca diuretic), întreaga plantă este otrăvitoare.