3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.

PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.

punci2 sn [At: M. D. ENC. / S și: punch / Pl: ~uri / E: eg, fr punch] 1 Calitate a unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive. 2 Lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. 3 (Jazz) Acompaniament instrumental plin de vigoare, cu nuanțe dinamice remarcabile.

punci1 sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. VIII, 51 / V: (înv) ponci, (rar) punș / S și: punch / Pl: ~uri / E: eg, fr punch] Băutură preparată de obicei dintr-un amestec de portocale, suc de lămâie, zahăr, la care se adaugă rom sau lichior și unele mirodenii.

punge vt(a) [At: CLEMENS / V: (reg) pungi / Pzi: pung / E: ml pungere] 1 (Îrg; d. obiecte cu vârf ascutit) A împunge. 2 (Îrg) A înțepa. 3 (Olt; îf pungi) A pungăli (1).

PUNCI, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom și alte băuturi alcoolice, zahăr, lămîie, fructe și diverse mirodenii. V. grog. Neculai, adă punciul aici. ALECSANDRI, T. 759. – Pronunțat monosilabic. – Variantă: (învechit) ponci (NEGRUZZI, S I 74) s. n.

PUNCI2 s.n. 1. Lovitură de pumn puternică la box. 2. (Jaz) Acompaniament instrumental plin de vigoare și nunanțe dinamice remarcabile. [Pl. -uri, scris și punch. / < engl. punch].

PUNCI1 s.n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom, zahăr, suc de lămâie, de portocale etc. [< engl., fr. punch].

PUNCI2 s. n. 1. (box) lovitură de pumn puternică. 2. (jaz) acompaniament instrumental plin de vigoare și cu nuanțe dinamice remarcabile. (< engl., fr. punch)

PUNCI1 s. n. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie și zahăr, cu rom sau lichior. (< engl. punch)

PUNCI ~uri n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom cu zahăr, adăugându-se suc de lămâie sau de portocale și diferite mirodenii. /<engl., fr. punch

ponciu n. licher compus din rom sau rachiu, ceaiu, zeamă de lămâie și zahăr (= fr. punch).

*puncĭ n., pl. cĭurĭ (fr. punch, pron. poncĭ, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit pancĭ] cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale puncĭuluĭ). O băutură compusă din apă, ceaĭ, rom cam mult, zahăr și lămîĭe, cu alte cuvinte, rom saŭ rachiŭ amestecat în ceaĭ p. a masca beția.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

punci s. n., pl. púnciuri

punci (băutură, aptitudine, lovitură) s. n., (porții, lovituri) pl. púnciuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚNGE vb. v. împunge, înțepa.

arată toate definițiile

Intrare: puns
puns participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puns
  • punsul
  • punsu‑
  • punsă
  • punsa
plural
  • punși
  • punșii
  • punse
  • punsele
genitiv-dativ singular
  • puns
  • punsului
  • punse
  • punsei
plural
  • punși
  • punșilor
  • punse
  • punselor
vocativ singular
plural
pungere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungere
  • pungerea
plural
  • pungeri
  • pungerile
genitiv-dativ singular
  • pungeri
  • pungerii
plural
  • pungeri
  • pungerilor
vocativ singular
plural
Intrare: punci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punci
  • punciul
  • punciu‑
plural
  • punciuri
  • punciurile
genitiv-dativ singular
  • punci
  • punciului
plural
  • punciuri
  • punciurilor
vocativ singular
plural
ponci (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
  • ponciu‑
plural
  • ponciuri
  • ponciurile
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
plural
  • ponciuri
  • ponciurilor
vocativ singular
plural
punș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: punge
verb (VT646)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punge
  • pungere
  • puns
  • punsu‑
  • pungând
  • pungându‑
singular plural
  • punge
  • pungi
  • pungeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pung
(să)
  • pung
  • pungeam
  • punsei
  • punsesem
a II-a (tu)
  • pungi
(să)
  • pungi
  • pungeai
  • punseși
  • punseseși
a III-a (el, ea)
  • punge
(să)
  • pungă
  • pungea
  • punse
  • punsese
plural I (noi)
  • pungem
(să)
  • pungem
  • pungeam
  • punserăm
  • punseserăm
  • punsesem
a II-a (voi)
  • pungeți
(să)
  • pungeți
  • pungeați
  • punserăți
  • punseserăți
  • punseseți
a III-a (ei, ele)
  • pung
(să)
  • pungă
  • pungeau
  • punseră
  • punseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)