2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura, a înșela, a escroca. – Din pungaș.

pungăși vtr [At: BARONZI, L. 125 / Pzi: esc / E: pungaș] (Fam) 1-2 A (se) fura. 3-4 (Pex) A (se) escroca.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. A fura (mai ales bani din buzunar); a înșela, a escroca. Ăsta e v-un pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne pungășească. CARAGIALE, O. I 69.

A PUNGĂȘÍ ~ésc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaș. /Din pungaș

2) pungășésc v. tr. (d. pungaș). Fur cuĭva baniĭ din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăĭesc ca pungaș: mulțĭ anĭ a pungășit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pungășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 să pungășeáscă

pungășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUNGĂȘIT adj. escrocat, înșelat. (Persoană ~.)

PUNGĂȘÍ vb. 1. a(-l) fura, (pop.) a(-l) pungui, (înv.) a(-l) pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~ în tranzacția încheiată?)

PUNGĂȘI vb. 1. a fura, (pop.) a pungui, (înv.) a pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pungăși, pungășesc v. t. 1. a fura 2. a înșela, a escroca

Intrare: pungășit
pungășit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungășit
  • pungășitul
  • pungășitu‑
  • pungăși
  • pungășita
plural
  • pungășiți
  • pungășiții
  • pungășite
  • pungășitele
genitiv-dativ singular
  • pungășit
  • pungășitului
  • pungășite
  • pungășitei
plural
  • pungășiți
  • pungășiților
  • pungășite
  • pungășitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pungăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungăși
  • pungășire
  • pungășit
  • pungășitu‑
  • pungășind
  • pungășindu‑
singular plural
  • pungășește
  • pungășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungășesc
(să)
  • pungășesc
  • pungășeam
  • pungășii
  • pungășisem
a II-a (tu)
  • pungășești
(să)
  • pungășești
  • pungășeai
  • pungășiși
  • pungășiseși
a III-a (el, ea)
  • pungășește
(să)
  • pungășească
  • pungășea
  • pungăși
  • pungășise
plural I (noi)
  • pungășim
(să)
  • pungășim
  • pungășeam
  • pungășirăm
  • pungășiserăm
  • pungășisem
a II-a (voi)
  • pungășiți
(să)
  • pungășiți
  • pungășeați
  • pungășirăți
  • pungășiserăți
  • pungășiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungășesc
(să)
  • pungășească
  • pungășeau
  • pungăși
  • pungășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pungăși

etimologie:

  • pungaș
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX