17 definiții pentru puncție

din care

Explicative DEX

PUNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care aceasta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.

PUNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care aceasta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.

puncție sf [At: BREZOIANU, R. 331/10 / V: (îvt) pon~, poncțiune, (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ponction, lat punctio, -onis] Procedeu chirurgical de introducere a unui ac sau a unui trocar într-un vas, într-un țesut sau într-o cavitate a organismului în scopul extragerii unui lichid, normal sau patologic, a unui fragment de țesut sau pentru introducerea unui medicament Si: (rar) puncționare.

PUNCȚIE, puncții, s. f. Străpungere a unui organ sau a peretelui unei cavități a corpului, pentru a extrage cu seringa un lichid sau un gaz.

PUNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].

PUNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)

PUNCȚIE ~i f. Metodă chirurgicală constând în pătrunderea cu ajutorul unui ac tubular într-o cavitate, într-un organ sau într-un țesut pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament. [G.-D. puncției; Sil. punc-ți-e] /<fr. ponction

poncție sf vz puncție

poncțiune sf vz puncție

puncțiune sf vz puncție

PUNCȚIUNE s.f. v. puncție.

*puncțiúne f. (lat. púnctio, -ónis). Chir. Împungere p. a da drumu unuĭ lichid din corn.

Ortografice DOOM

puncție (desp. punc-ți-e) s. f., art. puncția (desp. -ți-a), g.-d. art. puncției; pl. puncții, art. puncțiile (desp. -ți-i-)

puncție (punc-ți-e) s. f., art. puncția (-ți-a), g.-d. art. puncției; pl. puncții, art. puncțiile (-ți-i-)

puncție s. f. (sil. punc-ți-e), art. puncția (sil. -ți-a), g.-d. art. puncției; pl. puncții, art. puncțiile (sil. -ți-i-)

puncție, -ției gen. a.

Enciclopedice

PÚNCȚIE (< punct, după fr. ponction) s. f. Procedeu chirurgical care constă în introducerea unui ac, trocar sau vârful unui bisturiu într-un vas, într-un țesut, într-o colecție patologică, tumoră sau într-o cavitate a organismului, în scopul extragerii unui lichid normal (sânge, lichid cefalorahidian) sau patologic (exsudat, puroi), a unui fragment de țesut sau pentru introducerea unor medicamente. ◊ P. lombară = introducerea unui ac printre două vertebre lombare, în spațiul subdural (sub duramater), în scopul extragerii de lichid cefalorahidian sau al introducerii de medicamente ori de aer.

Intrare: puncție
  • silabație: punc-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puncție
  • puncția
plural
  • puncții
  • puncțiile
genitiv-dativ singular
  • puncții
  • puncției
plural
  • puncții
  • puncțiilor
vocativ singular
plural
poncție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poncțiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puncțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puncțiune
  • puncțiunea
plural
  • puncțiuni
  • puncțiunile
genitiv-dativ singular
  • puncțiuni
  • puncțiunii
plural
  • puncțiuni
  • puncțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puncție, puncțiisubstantiv feminin

  • 1. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care aceasta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.