puncție sf [At: BREZOIANU, R. 331/10 / V: (îvt) pon~, poncțiune, (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ponction, lat punctio, -onis] Procedeu chirurgical de introducere a unui ac sau a unui trocar într-un vas, într-un țesut sau într-o cavitate a organismului în scopul extragerii unui lichid, normal sau patologic, a unui fragment de țesut sau pentru introducerea unui medicament Si: (rar) puncționare.