2 intrări

15 definiții

PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

PUIÉT1 s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de pui. ♦ Larve de albine. Lipsite de mamă, albinele tînjeau și mergeau în scădere din zi în zi. Acuma prisăcărița le pregătea un fagure cu puiet și ouă de la o matcă puternică. SADOVEANU, P. M. 283.

PUIÉT 2, puieți, s. m. (De obicei la pl.) Plantă tînără (mai ales pom) care se scoate dintr-o pepinieră sau din alt loc unde s-a cultivat, pentru a fi transplantată în altă parte; p. ext. plantă tînără. Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. – Variantă: puiéte (I. CR. III 250) s. m.

puiét2 (mulțime de pui de animale) s. n.

puiét1 (plantă tânără) s. m., pl. puiéți

puiét (plantă tânără) s. m., pl. puiéți

PUIÉT s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

PUIÉT ~ți m. 1) Totalitate a peștilor mici aflați în prima fază de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tânăr care urmează a fi transplantat. /pui + suf. ~et

puiéț, puiéți, s.m. și puiețe, s.n. (reg.) 1. (s.m.) scândura de jos a ferestrei. 2. (s.n.) sertăraș.

puĭéț m. (d. puĭ). Copăcel tînăr de transplantat: puĭețĭ de brad.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PUIÉT s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiándru. 2. (la pl.) material săditor.

Intrare: puiet
puiet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puiet puietul
plural puieți puieții
genitiv-dativ singular puiet puietului
plural puieți puieților
vocativ singular
plural
Intrare: puieț
puieț
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puieț puiețul
plural puieți puieții
genitiv-dativ singular puieț puiețului
plural puieți puieților
vocativ singular
plural