opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

puiet sm [At: LB / V: (reg) ~e, puieț / P: pu-iet / Pl: ~eți / E: pui1 + -et] (Lsg; csc) 1 Mulțime de pui1 (1) Si: (înv) puime. 2 Mulțime de pui1 (18). 3 Pești mici, în prima lor perioadă de viață, adesea obținuți prin fecundare artificială și folosiți la repopularea apelor. 4 Plante lemnoase tinere, din momentul în care formează primele frunze și până când ating înălțimea de 1-2 m, apărute în păduri sau cultivate în pepiniere silvice sau pomicole spre a fi transplantate ulterior Si: pui1 (19), (reg) puiț (23). 5 (Pgn) Plantă tânără. 6 (Rar) Mulțime de pui1 (29) Si: (îvr) puietură.

PUIET1 s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de pui. ♦ Larve de albine. Lipsite de mamă, albinele tînjeau și mergeau în scădere din zi în zi. Acuma prisăcărița le pregătea un fagure cu puiet și ouă de la o matcă puternică. SADOVEANU, P. M. 283.

PUIET 2, puieți, s. m. (De obicei la pl.) Plantă tînără (mai ales pom) care se scoate dintr-o pepinieră sau din alt loc unde s-a cultivat, pentru a fi transplantată în altă parte; p. ext. plantă tînără. Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. – Variantă: puiete (I. CR. III 250) s. m.

PUIET ~ți m. 1) Totalitate a peștilor mici aflați în prima fază de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tânăr care urmează a fi transplantat. /pui + suf. ~et

puiete2 sm vz puiet

puieț1 sm vz puiet

puieț2 [At: CHEST. II, 180/61, 63 / P: pu-ieț / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: pui1 + -eț] (Trs) 1 sn Sertar mic. 2 sm Scândură din partea de jos a ferestrei. corectat(ă)

PUIETE s. m. v. puiet2.

puĭéț m. (d. puĭ). Copăcel tînăr de transplantat: puĭețĭ de brad.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puiet2 (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet1 (mulțime de pui de animale) s. n.

puiet1 (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet2 (mulțime de pui de animale) s. n.

puiet (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet (colectiv) s. n.

puiet

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

PUIEȚ s. v. copil.

puieț s. v. COPIL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puieț, puieți, s.m. și puiețe, s.n. (reg.) 1. (s.m.) scândura de jos a ferestrei. 2. (s.n.) sertăraș.

Intrare: puiet (bot.)
puiet1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiet
  • puietul
  • puietu‑
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiet
  • puietului
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiete
  • puietele
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiete
  • puietelui
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
Intrare: puiet (zool.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiet
  • puietul
  • puietu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • puiet
  • puietului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: puieț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puieț
  • puiețul
  • puiețu‑
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puieț
  • puiețului
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puiet, puiețisubstantiv masculin

  • 1. (cu sens) colectiv Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. DLRLC
etimologie:
  • Pui + sufix -et. DEX '09 DEX '98

puietsubstantiv neutru

(cu sens) colectiv
  • 1. Mulțime de pui (1.), (3.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. DEX '09 DEX '98
  • 2. Larve (de albine). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: larvă
    • format_quote Lipsite de mamă, albinele tînjeau și mergeau în scădere din zi în zi. Acuma prisăcărița le pregătea un fagure cu puiet și ouă de la o matcă puternică. SADOVEANU, P. M. 283. DLRLC
etimologie:
  • Pui + sufix -et. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.