2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

puiet sm [At: LB / V: (reg) ~e, puieț / P: pu-iet / Pl: ~eți / E: pui1 + -et] (Lsg; csc) 1 Mulțime de pui1 (1) Si: (înv) puime. 2 Mulțime de pui1 (18). 3 Pești mici, în prima lor perioadă de viață, adesea obținuți prin fecundare artificială și folosiți la repopularea apelor. 4 Plante lemnoase tinere, din momentul în care formează primele frunze și până când ating înălțimea de 1-2 m, apărute în păduri sau cultivate în pepiniere silvice sau pomicole spre a fi transplantate ulterior Si: pui1 (19), (reg) puiț (23). 5 (Pgn) Plantă tânără. 6 (Rar) Mulțime de pui1 (29) Si: (îvr) puietură.

PUIÉT 2, puieți, s. m. (De obicei la pl.) Plantă tînără (mai ales pom) care se scoate dintr-o pepinieră sau din alt loc unde s-a cultivat, pentru a fi transplantată în altă parte; p. ext. plantă tînără. Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. – Variantă: puiéte (I. CR. III 250) s. m.

PUIÉT1 s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de pui. ♦ Larve de albine. Lipsite de mamă, albinele tînjeau și mergeau în scădere din zi în zi. Acuma prisăcărița le pregătea un fagure cu puiet și ouă de la o matcă puternică. SADOVEANU, P. M. 283.

PUIÉT ~ți m. 1) Totalitate a peștilor mici aflați în prima fază de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tânăr care urmează a fi transplantat. /pui + suf. ~et

puieț2 [At: CHEST. II, 180/61, 63 / P: pu-ieț / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: pui1 + -eț] (Trs) 1 sn Sertar mic. 2 sm Scândură din partea de jos a ferestrei. corectată

puĭéț m. (d. puĭ). Copăcel tînăr de transplantat: puĭețĭ de brad.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puiét2 (mulțime de pui de animale) s. n.

puiét1 (plantă tânără) s. m., pl. puiéți

puiét (plantă tânără) s. m., pl. puiéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUIÉT s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puiéț, puiéți, s.m. și puiețe, s.n. (reg.) 1. (s.m.) scândura de jos a ferestrei. 2. (s.n.) sertăraș.

Intrare: puiet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiet
  • puietul
  • puietu‑
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiet
  • puietului
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular
plural
Intrare: puieț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puieț
  • puiețul
  • puiețu‑
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puieț
  • puiețului
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)