PUIET ², puieți, s. m. (De obicei la pl.) Plantă tînără (mai ales pom) care se scoate dintr-o pepinieră sau din alt loc unde s-a cultivat, pentru a fi transplantată în altă parte; p. ext. plantă tînără. Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. – Variantă: puiete (I. CR. III 250) s. m.