puiat sn vz puit¹

poia v vz pui²

pui² [At: ANON. CAR. / V: (reg; cscj) poia, puia / Pzi: 3 ~ește / E: pui¹] 1-2 vt(a) (Îvr; d. păsări) A face pui¹ (1, 11). 3 vrr (Reg; d. animale) A se împreuna. 4 vrr (Reg; pex) A se înmulți. 5 vt (Trs) A făta (1). 6-7 vri (Îrg; d. insecte) A depune ouă. 8-9 vri (Pex) A se răspândi în număr mare. 10 vr (Reg; d. albine; îf puia) A-și depune ouăle în vederea înmulțirii. 11 vr(a) (Reg; d. ouăle de albine; îf puia) A scoate larve de albină. 12 vi (Reg; d. plante, spc d. porumb) A înfrăți. 13 vi (Pex) A forma copileți (3). 14-15 vtr (C. i. plante) A (se) tăia lăstarii fără rod Si: (reg) a copili (2). 16 vi (Olt; Ban; pan; în descântece; d. bube; îf puia) A se întinde. 17-18 vir (Îrg; fig) A crește în intensitate. 19 vt (Reg; îe) A ~a capul (sau urechile) cuiva A nu lăsa în pace pe cineva, încercând insistent să-l determine să accepte o idee. corectat(ă)

puia v vz pui²

puit², ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: pui¹ + -it] (Reg; d. cai) Care are o pată albă pe crupă.

puit¹ sn [At: CADE / V: ~iat / Pl: ~uri / E: pui²] 1 (Rar) Înmulțire. 2 (Reg) Perioadă de împerechere la animale și la păsări.

PUI³, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Regional) A face pui. V. făta.

A PUI pers. 3 puiește intranz. rar A scoate pui; a se înmulți. /v. pui

PUIA f.: (De-a) ~-gaia joc de copii la care participă mai mulți jucători, dintre care unul fiind cloșcă îi apără pe alții (puii) de un jucător (gaia), care se străduiește să-i fure; (de-a) baba-gaia. /pui + gaie

puì v. în agricultură: a rupe puii de la rădăcină.

puit n. operațiune agricolă; ruperea puilor rădăcinei.

puĭésc (mă) v. refl. Est. Puĭez, fac puĭ, mă înmulțesc.

puĭéz v. intr. (d. puĭ 1). Vest. Fac puĭ mulțĭ, mă puĭesc, mă puĭezesc: puĭaseră’n cramă nește șocițĭ (NPl. Ceaur. 144).

pui¹ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. puiește, 3 pl. puiesc, imperf. 3 sg. puia; conj. prez. 3 să puiască

pui⁴ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. puiește, imperf. 3 sg. puia; conj. prez. 3 să puiască

pui vb., ind. prez. 3 sg. puiește, imperf. 3 sg. puia; conj. prez. 3 sg. și pl. puiască

PUYA Mol., PUIA, fam. Bromeliaceae. Gen originar din Munții Cordilieri, Chile, Argentina, Columbia, cca 78 specii, cuprinzînd plante cu tulpină, mai rar fără. Rozeta de frunze este densă, glabre sau cu solzi pe partea inferioară, vîrf ascuțit spinos, dentate. Floarea are sepalele libere, lanceolate, petale libere, late, formînd la bază un tub lat, stamine libere, stil lung, cu stigmate scurte, puțin îndepărtate.

PUI vb. v. copili, face, făta, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.

pui vb. v. COPILI. FACE. FĂTA. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA. ÎNFRĂȚI. NAȘTE. PLIVI.

puit¹ s.n. (reg.) 1. operație agricolă de rupere a puilor plantelor crescuți din rădăcini. 2. împreunare a animalelor pentru a face pui, pentru a se înmulți; împerechere.

puit², puită, adj. (reg.; despre cai) care are o pată albă pe crupă.