2 intrări

  • pudra pudări puderi pudura
  • pudră prudă pudăr pudără puder pudură puldăr

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. poudrer.

PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. poudrer.

pudra [At: POLIZU / V: (reg) pudura, (cscj) pudări, puderi / Pzi: ~rez / E: fr poudrer] 1-2 vtr A(-și) da cu pudră (1) Si: (înv) a (se) pudrui (1-2). 3 vt A acoperi cu un strat subțire de zahăr etc.

PUDRÁ, pudrez, vb. I. Tranz. 1. A da cu pudră (mai ales pe față). Doamna își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Refl. Doamna se pudrează.Fig. A acoperi ceva cu un praf fin, asemănător cu pudra. Se aud chiotele celor care vin să macine, în timp ce dinăuntru, bărbați și femei ies: rîzînd, cu hainele și obrazurile albe, pudrați de moară. BOGZA, C. O. 148. Bruma pudra flori ofilite. C. PETRESCU, S.241. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, 54. 2. A presăra, a împrăștia un praf (natural sau industrial) pe o suprafață, pentru a forma un strat protector sau cu anumite proprietăți tehnologice. A pudra forme de turnătorie.

PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer].

PUDRÁ vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr. poudrer)

A PUDRÁ ~éz tranz. 1) (fața, pielea, părul) A da cu pudră (pentru a face să capete un aspect plăcut, pentru a trata, a proteja etc.). 2) (preparate culinare, în special copturi) A presăra cu zahăr pudră. /<fr. poudrer

PÚDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

PÚDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

pudră sf [At: NEGRUZZI, S. II, 179 / V: (reg) pudăr sn, pudără, puder sn, pudură, puldăr sn, pru / Pl: ~re / E: fr poudre] 1 Pulbere fină, parfumată și colorată, care se folosește ca fard. 2 (Pgn) Material solid prefăcut în pulbere. 3 (Spc) Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii și în terapeutica unor boli.

PÚDRĂ, (rar) pudre, s. f. Praf foarte fin, colorat în nuanțe pale, de obicei parfumat, întrebuințat ca fard. Să nu le prindă însă [pe fete] cu pudră și foiță roșie pentru buze. PAS, Z. I 220. Își îngrijește multă vreme, lîngă pudre și cosmeticuri, părul și fața. SADOVEANU, O. V 334. Pe obrazul oval, neatins de pudră, cu roșul natural al pomeților și al buzelor, mîhnirea pusese o umbră. C. PETRESCU, A. 453. Zahăr-pudră = zahăr foarte mărunt, foarte fin. ♦ Substanță medicamentoasă sub formă de pulbere foarte fină, folosită în terapeutică sau pentru protecția pielii la copiii sugaci. Pudră de talc. Pudră de bismut.

PÚDRĂ s.f. Pulbere, praf foarte fin cu bază de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fină folosită contra iritațiilor pielii. ♦ Pulbere foarte fină (mai ales de zahăr). [< poudre].

arată toate definițiile

Intrare: pudra
  • silabație: -dra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pudra
  • pudrare
  • pudrat
  • pudratu‑
  • pudrând
  • pudrându‑
singular plural
  • pudrea
  • pudrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pudrez
(să)
  • pudrez
  • pudram
  • pudrai
  • pudrasem
a II-a (tu)
  • pudrezi
(să)
  • pudrezi
  • pudrai
  • pudrași
  • pudraseși
a III-a (el, ea)
  • pudrea
(să)
  • pudreze
  • pudra
  • pudră
  • pudrase
plural I (noi)
  • pudrăm
(să)
  • pudrăm
  • pudram
  • pudrarăm
  • pudraserăm
  • pudrasem
a II-a (voi)
  • pudrați
(să)
  • pudrați
  • pudrați
  • pudrarăți
  • pudraserăți
  • pudraseți
a III-a (ei, ele)
  • pudrea
(să)
  • pudreze
  • pudrau
  • pudra
  • pudraseră
pudări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puderi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pudră
  • silabație: -dră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudră
  • pudra
plural
  • pudre
  • pudrele
genitiv-dativ singular
  • pudre
  • pudrei
plural
  • pudre
  • pudrelor
vocativ singular
plural
prudă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puder
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puldăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)