publicitate sf [At: CR (1848), 25¹/16 / E: fr publicité] 1 (Înv) Publicare (2). 2-3 (Înv) Publicistică (1-2). 4 (Rar; csc) Opere publicate de cineva. 5 (Înv; îs) Organ de ~ (sau al ~tății) sau organul ~tății Publicație (6) periodică. 6 Caracter a ceea ce este de interes public (13) și nu este ținut secret. 7 Fapt de a deveni cunoscut în cercuri cât mai largi. 8-9 Mijloace prin care cineva sau ceva (este făcut să devină sau) devine cunoscut de cercuri cât mai largi. 10 (Iuz; îs) ~a judecății sau principiul ~tății Principiu al dreptului procesual socialist potrivit căruia soluționarea litigiilor se face de regulă în ședință publică. 11 (Îs) Mica ~ Rubrică a unei publicații periodice în care se publică, contra plată, cereri și oferte de serviciu, anunțuri de vânzări și cumpărări, înștiințări cu caracter personal etc. 12 (Îas) Totalitate a anunțurilor de acest fel. 13 (Îs) Agenție (sau birou, îvr, agentură) de ~ Birou unde se pot da, pentru a fi publicate în periodice sau difuzate prin radio și televiziune, anunțuri cu caracter particular. 14 (Șîs Marea ~) Vastă activitate în presă și în mass-media, prin care se recomandă publicului diverse produse comerciale, servicii, publicații, evenimente culturale sau politice, se strâng fonduri în diferite scopuri caritabile și se încearcă manevrarea opiniei publice referitor la diferite probleme de interes general, pentru care publicațiile și posturile de radio și televiziune primesc fonduri însemnate, constituind unul din cele mai importante mijloace de finanțare a lor. 15 Totalitate a anunțurilor și programelor de publicitate (14), în realizarea cărora sunt implicați numeroși oameni de artă, psihologi, sociologi, politicieni, economiști etc. 16 (Îs) Agent de ~ Persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. 17 (Îlv) A da ~tății (sau, rar, în ~) A publica (2).

PUBLICITATE s. f. Faptul de a face un lucru cunoscut publicului (prin difuzare scrisă sau prin relatări orale, transmise de la om la om); propagare în public. Cel ce se teme de publicitate știe că are multe păcate, și n-are nici voința, nici dorința de a se îndrepta. BOLLIAC, O. 263. Birou de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate în ziare, anunțuri. Să nu te surprindă dacă ai să-l întîlnești mîine pe scări, urcînd la dantist sau coborînd de la biroul de publicitate. C. PETRESCU, C. V. 281. Mica (rar mică) publicitate = totalitatea anunțurilor, de obicei referitoare la interese personale, pe care le publicau ziarele în rubrici speciale; rubrica în care se publicau astfel de anunțuri. Încotro se află ghișeul de mică publicitate? C. PETRESCU, C. V. 160. Agent de publicitate - persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. ◊ Expr. A da publicitate = a face cunoscut, a informa publicul. Prea insista să dăm publicitate scandalului. C. PETRESCU, C. V. 131. A da publicității = a publica. Cît pentru odă, am dorit să fac o grațiozitate lui vodă înainte de sărbători... și cred, prin urmare, că domnitorul va da-o publicității. ALECSANDRI, S. 95.

PUBLICITATE s.f. Faptul de a face ceva cunoscut prin publicații; răspîndire în public. ♦ A da publicității = a publica. [Cf. fr. publicité].

PUBLICITATE s. f. faptul de a face ceva cunoscut publicului o a da ~tății = a publica. ◊ mijloc de a face cunoscut un produs, o întreprindere etc. prin informarea cumpărătorului asupra calității, prețului, utilității. (< fr. publicité)

PUBLICITATE f. 1) Caracter public. 2) Difuzare în public a informațiilor prin intermediul mijloacelor de informare în masă. ◊ Mica ~ rubrică într-o publicație periodică care cuprinde tot felul de anunțuri. A da ~ății a anunța în mod public; a publica. /<fr. publicité

publicitate f. 1. notorietate publică; 2. starea celor cunoscute de toți; 3. anunciu prin ziare, afișe, prospecte.

*publicitáte f. (d. public; fr. publicité). Calitatea de a fi public: publicitatea unor ședințe. Anunțurĭ publicate: A da în publicitate, a tipări ca să vadă publicu.

*AGENT sm. 1 Tot ce lucrează, puterea care lucrează sau produce o acțiune oare-care: agenții de producțiune sînt munca, natura și capitalul ¶ 2 🔬 Agenți chimici, substanțe care operează descompunerea altor substanțe sau care produc o schimbare chimică ¶ 3 ⚚ Persoană care se ocupă de afacerile altuia, ale unei case de comerț sau care e însărcinată cu o slujbă, cu o misiune publică sau privată; ~ de afaceri, cel care se însărcinează cu afacerile de interes ale altuia; ~ de schimb, mijlocitor pentru vînzarea și cumpărarea valorilor de bursă (titluri de rentă, acțiuni, obligațiuni, etc.) ¶ 4 ⏲ Agent diplomatic, persoană trimisă de un guvern pe lîngă alt guvern străin cu însărcinarea de a apăra interesele Statului pe care îl reprezintă și ale cetățenilor lui ¶ 5 ⏲ Slujbaș, funcționar subaltern însărcinat cu aducerea la îndeplinire a ordinelor și dispozițiunilor unei administrațiuni a Statului: ~ de poliție; ~ de siguranță; ~ judecătoresc; ~ vamal [fr.].

agent (de) publicitate s. m. Angajat al unei firme de publicitate care caută noi clienți și ține legătura cu ei ◊ „Ghidul comercial al Bucureștiului angajează agenți publicitate.” Ev.z. 12 I 95 p. 7; v. și baby-sitter (1993) (din fr. agent de publicité)

publicitate (desp. pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicității

publicitate (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicității

publicitate s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicității

PUBLICITATE s. v. editare, gazetărie, imprimare, imprimat, jurnalism, jurnalistică, presă, publicare, publicistică, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, ziaristică.

publicitate s. v. EDITARE. GAZETĂRIE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. JURNALISM. JURNALISTICĂ. PRESĂ. PUBLICARE. PUBLICISTICĂ. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. ZIARISTICĂ.

PUBLICITÁTE (< fr.) s. f. 1. Faptul de a face ceva cunoscut publicului; răspândire a unei informații în public. ♦ Ansamblul mesajelor transmise pentru orientarea comportamentului cumpărătorilor sau pentru influențarea opiniei acestora, în sens favorabil față de un produs sau serviciu. Principalele mijloace de p. sunt: presa scrisă, radioul și televiziunea, ambalajele, cataloagele, panourile, pliantele, afișele etc. ◊ Mica p. = rubrică sau pagină într-un ziar în care se publică, contra plată, cereri și oferte de serviciu, anunțuri de vânzări și cumpărări, înștiințări cu caracter personal etc.; totalitatea anunțurilor pe care le publică această rubrică sau pagină. ◊ Agenție (sau birou) de. p. = loc în care se pot da, pentru a fi publicate în periodice sau difuzate prin radio, televiziune etc., anunțuri cu caracter publicitar. ◊ Agent de p. = persoană angajată de o firmă oarecare pentru a prezenta mărfurile firmei respective și a le face reclamă. Expr. A da publicității = a anunța în mod public, a publica. 2. (Dr.) Principiul publicității = principiu al dreptului procesual, în temeiul căruia soluționarea litigiilor se face, cu unele excepții, în ședință publică. 3. (Dr.) P. imobiliară = sistem de aducere la cunoștința celor interesați a actelor de dobândire, modificare sau stingere a drepturilor reale imobiliare prin transcrierea actelor sau, în cazul cărților funciare, prin înscrierea drepturilor în anumite registre.