publicistic, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 209 / Pl: ~ici, ~ice / E: publicist + -ic] 1 sf Totalitate a publicațiilor periodice dintr-un anumit interval de timp, dintr-o țară, dintr-un domeniu etc. considerate ca mijloc de informare a publicului Si: presă, (înv) publicitate (4). 2 sf Activitate a publicistului (2) Si: gazetărie, presă, (frr) publicism, (înv) publicitate (2), ziaristică. 3-5 a Care aparține (publiciștilor (1-2) sau) publicisticii (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. 6-8 a Privitor (la publicist (1-2) sau) la publicistică (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. 9-11 a Care provine (de la publicist (1-2) sau) de la publicistică (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.

PUBLICISTIC, -Ă, publicistice, adj. De publicistică sau de publicist. După stilul artistic, cel mai apropiat de cel familiar este stilul oratoric.. iar apoi stilul publicistic. IORDAN, L. R. 130. La vîrsta cînd unii își dau doctoratul, el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. CĂLINESCU, E. O. I 266.

PUBLICISTICĂ s. f. sg. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă. ♦ Îndeletnicirea, activitatea unui publicist. Un om care reprezintă cu adevărat spiritul critic în Muntenia este Odobescu, pe care-l găsim.. de la primii pași pe care îi face în publicistică, colaborator al «Romîniei Literare». IBRĂILEANU, SP. CR. 210.

PUBLICISTIC, -Ă adj. De publicistică sau de publicist. [Cf. germ. publizistisch].

PUBLICISTICĂ s.f. Totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. ♦ Ocupație, activitate de publicist. [Gen. -cii. / < germ. Publizistik, rus. publițistika].

PUBLICISTIC, -Ă I. adj. de publicist(ică). II. s. f. 1. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. 2. activitatea, profesiunea de publicist. (< germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

PUBLICISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de publicistică; propriu publicisticii; jurnalistic; ziaristic; gazetăresc. /<germ. publizistisch

PUBLICISTICĂ f. 1) Literatură care tratează probleme actuale ale vieții social-politice și culturale, reprezentată prin publicații periodice (ziare și reviste). 2) Totalitate a publicațiilor periodice. 3) Ocupație a publicistului; gazetărie; ziaristică; jurnalistică. /<germ. publizistisch

publicistic (desp. pu-bli-) adj. m., pl. publicistici; f. publicistică, pl. publicistice

publicistică (desp. pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicisticii

publicistic (pu-bli-) adj. m., pl. publicistici; f. publicistică, pl. publicistice

publicistică (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicisticii

publicistic adj. m. (sil. -bli-), pl. publicistici; f. sg. publicistică, pl. publicistice

publicistică s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicisticii

PUBLICISTIC, -Ă adj. (cf. germ. publizistisch): în sintagmele stil publicistic și text publicistic (v.).

PUBLICISTICĂ (de la publicist < fr. publiciste; germ. Publizistik) Ansamblul publicațiilor periodice, apărute într-o anumită perioadă (v. și presa). Termen prin care se denumește adesea și pătrunderea jurnalismului în operele de artă, îndeosebi proza. Ostilă verbalismului, publicistica noastră a pus în valoare, prin concizie stilistică, principialitate comunistă, corespunzătoare rolului educativ care-i revine presei în concepția P.C.R.

PUBLICISTIC adj. v. ziaristic.

PUBLICISTICĂ s. v. ziaristică.

PUBLICISTIC adj. gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. (Stil ~; activitate ~; articol ~.)

PUBLICISTICĂ s. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, presă, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.)