PUBLICISTICĂ s. f. sg. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă. ♦ Îndeletnicirea, activitatea unui publicist. Un om care reprezintă cu adevărat spiritul critic în Muntenia este Odobescu, pe care-l găsim.. de la primii pași pe care îi face în publicistică, colaborator al «Romîniei Literare». IBRĂILEANU, SP. CR. 210.

PUBLICISTICĂ s.f. Totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. ♦ Ocupație, activitate de publicist. [Gen. -cii. / < germ. Publizistik, rus. publițistika].

PUBLICISTICĂ f. 1) Literatură care tratează probleme actuale ale vieții social-politice și culturale, reprezentată prin publicații periodice (ziare și reviste). 2) Totalitate a publicațiilor periodice. 3) Ocupație a publicistului; gazetărie; ziaristică; jurnalistică. /<germ. publizistisch

publicistic, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 209 / Pl: ~ici, ~ice / E: publicist + -ic] 1 sf Totalitate a publicațiilor periodice dintr-un anumit interval de timp, dintr-o țară, dintr-un domeniu etc. considerate ca mijloc de informare a publicului Si: presă, (înv) publicitate (4). 2 sf Activitate a publicistului (2) Si: gazetărie, presă, (frr) publicism, (înv) publicitate (2), ziaristică. 3-5 a Care aparține (publiciștilor (1-2) sau) publicisticii (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. 6-8 a Privitor (la publicist (1-2) sau) la publicistică (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. 9-11 a Care provine (de la publicist (1-2) sau) de la publicistică (1) Si: gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.

PUBLICISTIC, -Ă I. adj. de publicist(ică). II. s. f. 1. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. 2. activitatea, profesiunea de publicist. (< germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

publicistică (desp. pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicisticii

publicistică (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicisticii

publicistică s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicisticii

PUBLICISTICĂ s. v. ziaristică.

PUBLICISTICĂ s. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, presă, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.)

PUBLICISTICĂ (de la publicist < fr. publiciste; germ. Publizistik) Ansamblul publicațiilor periodice, apărute într-o anumită perioadă (v. și presa). Termen prin care se denumește adesea și pătrunderea jurnalismului în operele de artă, îndeosebi proza. Ostilă verbalismului, publicistica noastră a pus în valoare, prin concizie stilistică, principialitate comunistă, corespunzătoare rolului educativ care-i revine presei în concepția P.C.R.