pușcat, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. II, 498 / Pl: ~ați, ~e / E: pușca] (Reg) 1 a Ucis prin împușcare. 2 a (D. vânat) Împușcat. 3 av (Îe) A fugi (sau a ieși, a se duce) ca ~ A fugi, a ieși foarte repede.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

împușca [At: ȘINCAI, HR. II, 198/21 / Pzi: împușc / E: în- + pușcă] 1 vi A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc. 2-3 vi (Fig) A produce pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă. 4 vi (Îc) ~că-n-lună Om îndrăzneț, dar nesocotit. 5 vi A detona o încărcătură explozivă. 6-7 vtr A (se) omorî prin împușcare (1). 8-9 vtr A (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. 10 vt (Spc) A executa un condamnat prin împușcare. 11 vi (D. lichide) A țâșni cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: a exploda, a împroșca. 12 vi (D. tencuieli pe pereți) A se degrada prin umflare, cojire etc. Si: a se coji, a se coșcovi, a se scoroji. 13 vt A nimeri, țintind cu o armă într-un anumit punct. 14 vt (Arg) A câștiga repede și ușor, printr-un expedient, o sumă mare de bani. 15 vt (Arg) A risipi repede o sumă de bani. 16 vt (Fam; îe) A ~ francul A avea o situație materială precară. 17 vt (Fam; îae) A trăi din expediente. 18 vt (Arg) A găsi din întâmplare un obiect. 19 vt A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată.

pușca [At: LEX. MARS. 214 / Pzi: pușc, 2 puști, (reg) pușci, Cj: 3, 6 (reg) să pusce, să pușce / E: pușcă] 1-2 vti (Îvp) A trage cu pușca. 3-4 vti (Îvp; pgn) A descărca orice armă de foc. 5 vi (Reg; îe) A ~ în lună A nu fi conștient de realitate. 6 vt (Reg; îe) A ~ cu biciul A pocni din bici. 7 vt (Reg; îe) A ~ în palmă A bate palma la încheierea unui târg. 8 vi (Trs; Mol) A ochi cu pușca (1). 9 vi (Reg) A trage cu arcul. 10 vrr A trage cu pușca (1) unul în altul. 11 vrr (Spc) A se duela cu o armă de foc. 12 vi (Min) A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. 13 vi (Reg) A împroșca în jur. 14 vt (Trs; fig) A provoca o durere fizică acută Si: a înjunghia, a săgeta. 15 vi (Reg) A crăpa (1). 16 vt (Înv) A lucra superficial.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. 1. Tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. Am visat astă-noapte că am împușcat o duzină de rațe. SADOVEANU, O. VII 337. Astăzi împușcă-i porcii, mîne vacile și boii. CREANGĂ, A. 159. Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. ◊ Expr. (Familiar) A împușca francul = a fi în lipsă de bani, a avea venituri nesigure, a trăi din expediente. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă de foc. Fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. CARAGIALE, O. III 233. 2. Intranz. A descărca o armă de foc, a face ca o armă să ia foc. A împușcat în aer. ♦ Fig. A produce pocnete (ca cele) de pușcă. Motorul începu să împuște spre cerul sur, prin vîntul întețit, prin roirea zloatei. SADOVEANU, M. C. 162. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. – Variantă: (regional) pușca (SADOVEANU, O. III 358, RETEGANUL, P. III 63, ȘEZ. I 106) vb. I.

PUȘCA vb. I v. împușca.

împușca vb. I în sint. a împușca cuie 1975 A introduce cuiele în pereții de beton (prefabricați) prin împușcarea cu un aparat special v. etanșeizare (din în + pușcă)

A SE ÎMPUȘCA mă împușc intranz. A face (concomitent) schimb de împușcături (cu cineva). /în + pușcă

A ÎMPUȘCA² împușc tranz. (cuie) A introduce, cu un aparat special, într-o suprafață betonată. /în + pușcă

A ÎMPUȘCA¹ împușc 1. tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc; a trage cu pușca. 2) (despre arme de foc) A produce o detunătură. 3) fig. A produce pocnete asemănătoare cu cele de pușcă. /în + pușcă

împușcà v. 1. a trage cu pușca; 2. a (se) ucide cu o lovitură de pușcă.

împúșc, a -á v. tr. (d. pușcă. Se conj. ca mușc). Ucid orĭ rănesc descărcînd pușca saŭ altă armă de foc: a împușca un lup. V. intr. Trag cu pușca: nu maĭ tot împușcațĭ, măĭ băĭețĭ! V. refl. Copilu s’a împușcat în picĭor. Iron. A împușca francu, a umbla morțiș să cîștigĭ măcar un franc. A fugi, a te duce (ca) împușcat, a fugi, a te duce grabnic (ca glonțu ĭeșit din pușcă). – Și pușc (nord): pe Onuță l-aŭ pușcat; aŭ să mă puște; eĭ m’alungă și mă pușcă (Sadov. VR. 1928, 1, 52).

pușc, V. împușc.

împușca (a ~) (a omorî/a răni cu arme de foc) vb., ind. prez. 1 sg. împușc, 2 sg. împuști, 3 împușcă; conj. prez. 1 sg. să împușc, 3 să împuște

pușca (a ~) (înv.; pop.; tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. pușc, 2 sg. puști, 3 pușcă; conj. prez. 1 sg. să pușc, 3 să puște

împușca (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împuști, 3 împușcă; conj. prez. 3 să împuște

pușca (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. puști, 3 pușcă; conj. prez. 3 să puște

împușca vb., ind. prez. 1 sg. împușc, 2 sg. împuști, 3 sg. și pl. împușcă; conj. prez. 3 sg. și pl. împuște

pușca vb., ind. prez. 1 sg. pușc, 2 sg. puști, 3 sg. pușcă; conj. prez. 3 sg. și pl. puște

împușc.

A ÎMPUȘCA a da cu cositor / cu plumb, a găuri, a plumbui, a trage în plumbi.

a împușca doi iepuri dintr-un foc expr. a atinge două obiective, a realiza două lucruri dintr-o singură acțiune.

a împușca francul expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani.

împușca, împușc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.

PUȘCAT s. v. împușcare.

PUȘCAT adj. v. împușcat.

pușcat adj. v. ÎMPUȘCAT.

pușcat s. v. ÎMPUȘCARE.

ÎMPUȘCA vb. (înv. și pop.) a pușca, (înv. și reg.) a pușcări.

PUȘCA vb. v. împușca, înjunghia.

ÎMPUȘCA vb. (înv. și pop.) a pușca, (înv. și reg.) a pușcări.

pușca vb. v. ÎMPUȘCA. ÎNJUNGHIA.

pușcát, -ă, pușcați, -te, adj. (reg., înv.) Împușcat. – Din pușcá.

pușcá, pușc, v.t. (reg., înv.) 1. A împușca: „Un om rău, fără dreptate, / A tras și m-a pușcat în spate” (Farcaș, 2009: 19). 2. A lovi, a plesni. 3. A țâșni, a izbucni: „…atâta de frumos o șuierat, de o zâs stăpâna lui că le-o pușcat lacrimile-n ochi” (Bilțiu, 2007: 332). – Din pușcă „armă de foc” (MDA).