PTIU interj. Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee.

ptiu i [At: GCR II, 343 / V: (reg) m~, ptii, ptioa, ptui, ptuu, tpiu / E: fo] (Pfm; rep) 1 Cuvânt care redă zgomotul pe care-l face cineva când scuipă Si: (reg) pfui, puc¹, tfu. 2 Cuvânt care exprimă dezgust, nemulțumire, mirare etc. în fața unui lucru neașteptat Si: (reg) pfui, puc¹, tfu. 3 Cuvânt care însoțește acțiunea de a scuipa, utilizat în descântece.

PTIU interj. (Pop.) Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee.

PTIU interj. Exclamație care exprimă scîrba, dezgustul, disprețul sau mirarea. A stupit într-o parte cu uimire și a strigat: Ptiu, drace! SADOVEANU, O. L. 185. Ptiu! păcatele mele! – suspină el deznădăjduit. SLAVICI, N. II 269. Ptiu, mă! zise frate-său, după ce l-a lăsat să sfîrșească. CREANGĂ, P. 45.

PTIU interj. Cuvânt care exprimă dezgust, dispreț sau mirare, surprindere etc.

PTIU interj. pop. (se folosește pentru a exprima nemulțumire, supărare, scârbă, necaz, dispreț, mirare etc.). /Onomat.

ptiu! int. 1. imită sgomotul când se scuipă; 2. exclamațiune prezervativă: ptiu, drace!.

ptiŭ, interj. care arată scuĭparea.

ptii i vz ptiu

ptioa i vz ptiu

ptui i vz ptiu

ptuu i vz ptiu

tpiu i vz ptiu

ptiu [pron. ptĭu] interj.

ptiu [pron. ptiu] interj.

ptiu interj. [-tiu pron. -tiu]

ptiu interj. – Reproduce zgomotul de scuipat și exprimă ideea de dispreț. Creație expresivă, cf. ngr. πτύω „a scuipa”.